Cu Adrian Alui Gheorghe la Muzeul literaturii

Cu Adrian Alui Gheorghe într-un tur prin sălile Muzeului literaturii, nu ai cum să te plictiseşti. Atins de magia locurilor natale unde înaintea lui a copilărit Creangă, tot ca el dăruit cu har de povestitor, văr de-al doilea cu Nicolae Labiş, tobă de carte, risipind printre informaţii preţioase întâmplări hazlii cu şi despre scriitori importanţi, trăite sau doar auzite, am avut parte de o după-amiază deosebit de agreabilă.

În plus am primit în dar Laika, romanul pe care nu-l aveam.
Am o singură emoţie, nu ştiu dacă am reuşit să imprim vreo imagine pe retina aparatul său de fotografiat. N-am ştiut să verific!... Pozele de faţă sunt din telefonul meu.
Sunt sigur, dacă au ieşit bine, mă va invita şi la Praga ca fotograf amator... Îmi convine!...

 

 

Festivalul românesc la Doha nu mai continuă! Breaking news

Simona Halep – Cici Bellis 6-0/6-4/.

Puştoaicelor astea obraznice, lipsite de respect, nu trebuie sa le laşi nici un ghem că ţi se urcă în cap! Cu gândul acesta a intrat în teren azi Simona Halep la Doha şi trebuie să recunoaştem că a avut dreptate. Dar Cici Bellis nu e de loc o puştoaică obraznică, arătând mai ales în setul al doilea că ştie carte şi face faţă cu brio oricărui profesor.

În primul set Simona a ţinut-o pe Cici la linia roşie, nelăsând-o să se apropie nici o secundă. În setul al doilea însă lucrurile s-au strâns, puştoaica a prins curaj, mingiile au început să o asculte şi cred a jucat cel mai bun tenis al ei. Mult mai relaxată a început să danseze una cu racheta, cu frenezia pe care ţi-o dă vârsta şi ncbunia de a crede că în viaţă, mai ales pe terenul de tenis, totul este posibil. De partea cealaltă, concentrată, Simona parcă se vedea pe sine dincolo de fileu zburdând pe teren ca o gazelă cu patru cinci ani în urmă.

Piciorul drept a trădat-o cam pe la 4-4, dar adunându-se pe sine şi liniştită de vorbele lui Andrei Pavel a reuşit să câştige până la urmă un meci frumos. Felicitări Simona! Să sperăm că piciorul ei drept va rezista şi mâine în semifinala cu Muguruza.

Breaking news. Din păcate Simona s-a retras de la Doha, piciorul!!! Nu va mai juca în semifinale şi nici în Dubai!

Testul sălii de sport

S-au întâmplat lucruri importante în Românica ultimelor zile, în care ar părea că am fost doar un martor tăcut. Nu am scris despre victoria de la Cluj în Fed Cup a fetelor, trăită în direct cu emoţie şi încântare, într-o sală în care fluturau steagurile tricolore, iar glasurile spectatorilor se sincronizau perfect să rostească din inimă cu bucurie cuvântul care ar trebui să unească în anul centenarului, România!Romania!

(O mică paranteză. Am rămas surprins când primarul Boc întâmpinat cu aplauze, a oferit un premiu simbolic celui de-al 3000000-lea spectator care a trecut pragul sălii de sport, de la înălţarea acestei minunate bijuterii. M-am întrebat dacă în locul lui Boc s-ar fi aflat Dragnea, câte huiduieli şi fluierături ar fi primit? Şi câţi din penalii şi agramaţii care ne conduc ar trece testul sălii de sport?

Nu am scris nici despre festivalul sportivelor noastre continuat la Doha, despre victoria de poveste a Monicăi cu Sharapova, despre cum a scos-o Nicoleasca din minţi pe Wosniacki, de era biata daneză să se ducă de la bal la spital! Despre aia mică şi năucă Ostapenko pe care a arbitrat-o Buzărneasca în meciul ei de scandal, cu arbitrul principal pe regulile jocului…

Şi nici despre victoria Stelei de aseară cu Laţio, câştigată la roata norocului n-am să scriu un oraţio.

Mi-a rămas în memorie însă vie, victoria Codruţei Kovesi, spectaculoasă ca o oază în pustie. I-a pustiit pe toţi! Penali şi hoţi de vază, ziarişti vânduţi, pe cei fără chip cunoscuţi şi necunoscuţi din statul paralel al lui Daddy!

Parlamentul în torsiune după avarii, seamănă cu un câmp de dune din nisip răvăşit, dar se vor replia parlamentarii şi în marea lor stricăciune vor continua să facă legi care să-i apere.

Să fim atenţi la fabrica de fum şi de ceaţă, să nu se supraîncarce! Să scapere lanternele în piaţă, să fim prezenţi dacă simţim că Tudorel se întoarce.

P.S.. Mi-e Milă de Octav Băncilă pictor cu un ochi critic de soi că nu trăieşte acum! Şi-ar fi îmbogăţit seria de tablouri cu capete de expresie noi.

FABULĂ. Bietul nostru premier a fost discriminată de foaie, la un bou în platou şi pusă să vorbească liber în limba rusă. Era important. S-a lăsat înşelată crezând că gâdele e un leopard galant… Şi doamna noastră de fier – a intrat precum o oaie cu oiştea-n gard repede – între lupii de la CNCD …

Vă rog eu, salvaţi aparenţele!

Scritorii neamului în documente CNSAS

Din toate timpurile scriitorii neamului au fost geniali, mult mai geniali şi mai perseverenţi în delaţiune decât scriitorii de azi, care se dau afară între ei, care pe care, să rămână în Uniune numai genii pustii. Vă propun să-l cunoaşteţi dintr-o pagină ca geniu naţional pe Ion Văcaru. Fila 18, Dosar CNSAS 1370480

Declaraţie.

Subsemnatul Văcaru L Ion Referent Principal la Comitetul Provizoriu al Plăşii Merișani declar următoarele:

 Cunosc pe Eugenia Popescu (personajul Gica comunista, al romanului meu Gușterele) din anul 1945, din Pitești, de la Organizaţia Tineretului Progresist (un fel de străbunic al lui ALDE) în care s-a strecurat și dumneaei, și s-a înscris în anul 1946. A trecut apoi la PCR unde și-a depus munca de partid. Neducând munca în spiritul de clasă, a fost exclusă, deoarece susnumita era legionară la origine.

În anul 1949, 24 mai, am fost numit Președinte al Plășii Merișani. Când am venit să-mi iau postul în primire, am găsit-o pe susnumita ca Primar al Comunei. Întrebând poporul sărac și pe membrii de partid ce fel de element este, toţi mi-au spus că a fost legionară împreună cu fraţii săi și îi miră cazul că e încă în conducerea satului, pentru că necazul e că se poartă cu dictatură faţă de popor.

Poporul și cu membri de partid mi-au propus sǎ o dăm afară, însă fiind susţinută de Comitetul Provizoriu Judeţean (un fel de Cex după cum scrie-n Dex), nu am putut să o dăm afară și din postul de Vice-Președinte pe care îl deţinea dinainte la Comitetul Provizoriu al comunei.

Cu toate declaraţiile luate de la anumiţi oameni care îi cunoșteau activitatea(aici scrisul e blurat, nu se înţelege bine, literară sau legionară) și cu referinţele de la membrii de partid din care i s-a format dosar și a fost trimis la Secţia Cadre a Judeţului, tot nu am putut-o scoate din conducerea comunei. (Ce neputincioasă pare sǎ fi fost şi atunci democraţia statului paralel! Azi în epoca Teleormană tristă, asemenea bâjbâieli iacă-tă că persistă!)

Afarǎ de cele arătate până în prezent, susnumita(adică numita primar Gica comunista), duce o muncă contra Partidului Muncitoresc Român (un înaintaş al PSD. Normele cacofonice pare că au fost păstrate…), spunând că mult nu mai e și americanul va fi stăpân, va da Românica pe spate. Prietenii ruşi se vor da la o parte și vor lua iar conducerea ţării fostele partide fasciste, sau istorice, în care și tatăl ei (Tobârlan) a fost primar în Partidul Liberal. (Nu știam că tata-mare Tobârlan, personajul principal din carte, a fost primar liberal!...Hai mai departe!)

Un frate al ei (Nicolaie) a făcut nuntă legionară unde a fost și ea îmbrăcată în cămașă verde cu centură, I s-a găsit fotografia, despre care susnumita spune că nu e ea ca figură.(Din ce a declarat la DNA, zice că nu se recunoaşte în fotografie, şi dacă ar fi să fie, când era copil a jucat îmbrăcată aşa într-o piesă de teatru)

          (Într-o altă notă informativă nesemnată, aflată în dosar, datată 15 martie 1950, nu știu dacǎ scriitorul era același, dar stilul  asemănător dovedește că "prozatorul" făcuse prozeliţi, ni se precizează că fotografia fusese găsită întâmplător într-o casă conspirativă a unei rude de-a lor din comuna Valea Mărului. Din informaţiuni, această fotografie s-ar afla la tovarășul Tuţă de la Judeţeana PMR Argeș, Serviciul Cadre.)

Mai informez că susnumita înșeală poporul din comună. De exemplu are sǎ dea bani (europeni?) pe mieluţele de rasă, pe care bani i-a încasat de la popor și spune că nu i-a încasat, și-i mai încasează o dată. A sustras bani și din vânzarea prunelor și a merelor de la școală.(Aceeași livadă unde m-am încăierat eu în clasa patra cu un coleg, pentru mărul Mariei, rămas în pom necules… Dovadă că lucrarea se făcuse de mântuială…)

Deci în concluzie este un element dușmănos clasei muncitoare de la ţară și nu merită sǎ stau în rândurile Uniunii scriitoare.(Păstrez acordul acesta gramatical, poate schimbăm regulile la Budapesta…)         

Aceasta îmi e declaraţia de Guştere pe care o semnez. SS indescifrabil