Visul lui Miki

Mihaela Buzărnescu - Elise Mertens 4-6/ 6-3/ 6-1/ Şi Miki e în finală la Saan Jose

Acest salahor de rachete, care e Mihaela Buzărnescu, are în acest an 107 meciuri jucate şi a dat din greu cu lopata, zile după zile, balastul de pe terenurile ostile, să poată face piruete în rochie de bal, la final, în aplauzele spectatorilor. Încet-încet când s-au îngroşat glumele prin exerciţii lingvistice spectatorii au învăţat să-i rostească la pachet, numele.

A urcat începând de anul trecut, pilotând racheta ei supersonică, din poziţia 541 în clasament WTA, ca să ocupe azi, după ce a învins-o în semifinala de la San Jose pe belgianca Elise Mertens, poziţia 21! Iar dacă mâine ar reuşi să câştige finala, ar intra între primele 20 de jucătoare ale lumii. O asemenea traiectorie ar da peste cap programele calculatoarelor de la NASA, care probabil s-ar bloca dacă ar fi puse să descifreze fenomenul…

Poate că visul ei de a juca într-o finală de Mare Şlem  cu Simona Halep, şi să câştige în ora aia astrală cea care va juca mai bine, nu e tocmai o aiureală!…

Cartea ca divă

Mi-am pus întrebarea - o carte, fie vorba de poezie sau proză, dacă este un obiect sau o fiinţă? Pentru noi autorii fără îndoială că este o fiinţă! Îi dăm respiraţie, o creştem şi îi insuflăm iubire, ne pasă dacă în viaţă va avea succes şi desigur ne-am dori să trăiască mai multe vieţi. 

Pentru editor, jucător de cultură, cartea e un obiect obişnuit, el îi dă făţuire oricum!... Dar simte în inimă şi în minte când obiectul din mână nu e boare de fum, are valoare şi se apropie cu mai multă îngrijire de sufletul lui, dându-i un trup pe măsură de care şi el se va îndrăgosti...

Am trimis două manuscrise către două edituri, eCreator şi Detectiv literar. Albaştrii. Dosarul, ediţia II-a mult adăugită şi Copacul cu icoană, proză scurtă.

Am motive când vor fi ieşit de la tipar să-mi îmbogăţesc haremul din bibliotecă cu două dive, numai bune de iubit… Dacă le citiţi sigur vă îndrăgostiţi!

Păianjenul şi pesta porcină

Ca un păianjen otrăvitor, Tudorel şi-a ţesut pânza peste justiţie. N-ar trebui să-l lăsăm până ce cade singur în ea!...  Domnilor judecători, Domnilor procurori, Înaltă Curte, nu-i o ruşine să puneti mâna pe mătură! Că vine pesta porcină peste noi!...
Plai bălai, pamflete.

Cărţi noi

Am trimis zilele acestea către două edituri, Ediţia II-a revăzută şi mult adăugită Albaştrii. Dosarul, şi încă o carte de proză scurtă şi tablete, care se va numi Cocoşul de vânt sau Copacul cu icoană, încă nu m-am lămurit. Mulţumesc celor care se vor apleca sper cu drag asupra lor, prietenii mei Firiţă Carp, Florin Dochia şi Romeo Ioan Roşianu!

Marchez aici, azi 2 august, ziua întâi a nerăbdării!...

Suedezul

Ocolesc în cărţile mele, dar şi în limbajul curent, cuvintele care mă oripilează, pe care le-aud frecvent în gura tinerilor şi copiilor – pronunţate cu o satisfacţie ieşită din comun, repetate obstinat, maximum după ce reuşesc să lege trei cuvinte într-o construcţie logică – fapt ce mie îmi spune cu precizie că am în faţă o generaţie pierdută. Acele cuvinte n-au nimic de-a face cu originalul din dex, nu mai au nimic în conţinut, au devenit în gura lor niscaiva semne de punctuaţie.

N-are rost să ne exprimăm literar când putem trece direct la sex oral!

Şi totuşi nu e o generaţie pierdută! Mi-a demonstrat lucrul acesta, cele două plăcuţe de înmatriculare ale suedezului român. Tânărul acela anchetat penal, al cărui cuvânt a intrat într-o relaţie răvăşitoare cu PSD-ul!... El a aflat primul că semnul lui de punctuaţie, nevinovat, de fapt a încălcat semnul de liberă circulaţie privat, al muiedinilor(iartă-mă Oreste că te-am plagiat!) de la Camera Deputaţilor şi din Senat! Alde Nicolicea, Codrin, Şerban Nicolae şi Bacalbicea. Iar draga poliţie, ce destin(!) drege apa de ploaie din vin