Suedezul

Ocolesc în cărţile mele, dar şi în limbajul curent, cuvintele care mă oripilează, pe care le-aud frecvent în gura tinerilor şi copiilor – pronunţate cu o satisfacţie ieşită din comun, repetate obstinat, maximum după ce reuşesc să lege trei cuvinte într-o construcţie logică – fapt ce mie îmi spune cu precizie că am în faţă o generaţie pierdută. Acele cuvinte n-au nimic de-a face cu originalul din dex, nu mai au nimic în conţinut, au devenit în gura lor niscaiva semne de punctuaţie.

N-are rost să ne exprimăm literar când putem trece direct la sex oral!

Şi totuşi nu e o generaţie pierdută! Mi-a demonstrat lucrul acesta, cele două plăcuţe de înmatriculare ale suedezului român. Tânărul acela anchetat penal, al cărui cuvânt a intrat într-o relaţie răvăşitoare cu PSD-ul!... El a aflat primul că semnul lui de punctuaţie, nevinovat, de fapt a încălcat semnul de liberă circulaţie privat, al muiedinilor(iartă-mă Oreste că te-am plagiat!) de la Camera Deputaţilor şi din Senat! Alde Nicolicea, Codrin, Şerban Nicolae şi Bacalbicea. Iar draga poliţie, ce destin(!) drege apa de ploaie din vin