Citesc în Ziarul de Râmnic (ăla săratul), că Cenaclul Alexandru Sihleanu, dacă nu auzise de mine ca debutant în literatură, cu Pasărea ceţii în 1995, a auzit acum, când încerc să mă obişnuiesc cu gândul că anul acesta voi împlini şapte decenii(am evitat să scriu şaptezeci de ani, să nu mă oblige careva să număr paharele pe care ar trebuit să le sparg în noiembrie), şi, tot acum, când am trimis spre editură a 13 carte.
Cum să te
simţi, când se discută într-un cenaclu vis a vis de o cronică de întâmpinare la
cartea ta de debut, după 23 de ani de la apariţie şi încă se vorbeşte de bine
despre ea!?…
Sunt două
posibilităţi să-mi explic!... Ori fără voia mea m-au trecut la clasici, ori cu
voia mea şi a criticilor, n-am ajuns nimic!...
Mulţumesc
domnului Ghinea Vasile că a descoperit acea carte în biblioteca dumisale, a
citit-o şi a scris despre ea! Niciodată nu e târziu când eşti sincer în
demersul tău şi nu scrii de rău!
Promit
să-i trimit ceva cărţi mai recente!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu