S-o lăsăm pe Simona
Halep să-şi scrie cum ştie ea mai bine cu litere de iarbă paginile în Cartea Wimbledonului,
şi să revenim la transhumanţa noastră de week-end cu imaginile luminoase pe
care le-a păstorit Nikon-ul, departe de lumea dezlănţuită, în aerul curat al
muntelui, pe minunata Vale pictată în verde, cu har şi mângâiată de apele Lotrului.
Nu credeam la plecarea
din Bucureşti consultâd prognoza vremii că vom apuca să descărcăm din remorcă
motocicleta lui Puiu şi bicicletele. Ce-o fi, o fi! Cum se-aliniază planetele!…
Nu m-am opus, nevoind să stric plăcerile nimănui din start, căci făcusem socotelile şi n-aveam unde să
cărăm toate berile…
S-a dovedit că mersul
cu bicicleta pe drumul forestier e plin de mister şi are un farmec aparte, şi
nu e nimic mai de folos să dai kilogramele jos la cântar… după grătar!
Personal n-am folosit
motocicleta şi nici cu bicicleta n-am pedalat prea departe, căci având ca scriitor,
un laptop la purtător, m-am retras pe parcurs, auster în tăcerea mea, şi-am
păzit berea din frigider, să nu vină
vreun urs la ea!...
E sezonul sa te porti cu manusi... cu Nikonul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu