Replică la replica lui Călin Vlasie

S-a stârnit în jurul cărţii mele Albaştrii, dosarul, apărută de curând în editura Detectiv literar o discuţie furibundă, de fapt nu în jurul cărţii (cum mi-ar fi convenit), ci al unui document din arhivele CNSAS publicat pe ultima pagină, care atestă faptul că Vlasie Călin directorul edituri Cartea Românească şi fost proprietar al Editurii Paralela 45, a fost informator al securităţii. La reacţia de sfântă mânie a lui Adrian Suciu, cititor şi al primei ediţii a Dosarului Albaştrii, în care acel document  a apărut fără să dezvălui numele informatorilor deconspiraţi de CNSAS, a răspuns Călin Vlasie, în termeni nepotriviţi şi neadevăraţi.

Redau începutul replicii lui Vlasie:

„O CLARIFICARE MAI ÎNTÂI PENTRU PRIETENII MEI DE O VIAȚĂ! Chiar eu am publicat la Paralela 45 prin fonduri proprii cartea „Dosarul Albaștrii” in urma cu 9 ani! Acum a apărut o altă ediție, iar autorul ei , Ion Toma Ionescu (căruia i-am publicat în ultimii 24 de ani cinci volume de poezie cu fonduri provenite din sponsorizări! ) m-a șantajat în 2016 că va publica o alta ediție “completă” dacă nu-i public pe banii mei un nou volum de poezie ... L-am refuzat pentru că volumul era foarte slab și iată ce am pățit... A ”raportat” totul la gașca dementă în care s-a refugiat sperând că acolo își va găsi împlinirea la 70 de ani ai săi..., gașca sau haita care se opune Uniunii Scriitorilor condusă de Nicolae Manolescu, uniune care îi respinge de ani de zile dosarul de intrare în această uniune care acordă pensii... Nota CNSAS e din 2010 !

Neadevăruri:

·       („căruia i-am publicat în ultimii 24 de ani cinci volume de poezie cu fonduri provenite din sponsorizări!”)

·       O singură carte Glonţ de argint a fost sponsorizată, dar sponsorizarea a fost obţinută de mine. Celelalte 4 au fost plătite cu bani proprii. Si încă o menţiune

  

  („m-a șantajat în 2016 că va publica o alta ediție “completă” dacă nu-i public pe banii mei un nou volum de poezie”

·       Adevărul este că l-am rugat în repetate rânduri să reediteze Dosarul Albaştrii, carte care era cerută de foarte mulţi cititori şi n-a făcut-o! Aici am teoria mea, i s-a cerut cred să limiteze tirajul, de vechii securişti care apăreau în documente cu numele adevărate.

Cât despre volumul de poezie Argintarium care iniţial a fost prevăzut să apară în planul editorial afişat cu mâna lui pe site-ul Qpoem şi apoi şters pe motiv că „volumul era foarte slab”, iată opinia de pe coperta IV a lui Al Cistelecan, Argintarium antologia apărând în Editura Art Creativ.

Despre ceea ce el numeşte şantaj.

Am avut o discuţie explicativă cu Călin Vlasie şi mi-am dat seama de motivul real pentru care antologia mea, având la bază versurile din cărţile publicate în editura lui, scăzuseră într-atât de mult în valoare şi nu mai cadrau cu Paralela 45. Îmi permisesem să scriu rânduri de bun simţ pe blogul meu despre mult iubitul conducător al Uniunii Scriitorilor!!! …

La plecare i-am zis că ediţia II-a a Dosarului, la care lucram, nu va mai fi publicată la el!... Era un lucru firesc, nu un şantaj!

·       Ultimul neadevăr în ce mă priveşte: „A ”raportat” totul la gașca dementă în care s-a refugiat sperând că acolo își va găsi împlinirea la 70 de ani ai săi..., gașca sau haita care se opune Uniunii Scriitorilor condusă de Nicolae Manolescu, uniune care îi respinge de ani de zile dosarul de intrare în această uniune care acordă pensii...”

·       Pentru Uniune am făcut un singur dosar cu cinci-şase ani în urmă, dar el a fost reţinut la Piteşti, nici măcar nu a ajuns în comisie. Adevărul e că am scris pe blog câteva opinii de bun simţ cu referire la conducătorul mult iubit al scriitorilor.

Pentru o mai bună înţelegere simt nevoia să redau o scrisoare către Călin Vlasie scrisă pe blog în 2016 şi reluată în Tablete în alb şi negru, Editura Grinta 2017, numai după ce am constatat ştergerea de pe site-ul Editurii Paralela 45 a cărţilor din portofoliul meu.

 Fragment din Albastrii, dosarul

*

Aştept la poartă după înscriere să vină cineva de la

Relaţii cu publicul. Apare destul de repede o doamnă. Îmi
cere buletinul şi mă roagă să aştept să consulte câteva
fişiere din calculator. Pare că drăcia aia joacă cu mine în
echipă. Doamna mă conduce documentată la alt birou.
— Mai aşteptaţi o clipă, va veni o colegă să vă preia! Vine
şi colega, e blondă, strălucitoare. N-a prins patina arhivelor.
Cu un zâmbet larg îmi aduce chiar scrisoarea returnată.
Semnez de primire pe recipisă şi o rog mulţumit să aştepte
să-i dau ceva „şpagă”. Mai aveam în geantă un Glonţ de
argint, o carte recentă cu poeme de-ale mele.
Savurez momentul şi cobor pe scările largi. Desfac
scrisoarea şi citesc. Trei nume. Mai citesc o dată. Destinul
face ca această carte la care lucrez să se scrie singură. Trei
nume din acelaşi roman.
Mărturisesc, in asemenea momente te aştepţi la
surprize. Cand am rupt marginea plicului, îmi analizam
reacţiile, mă forţam să mă comport normal. Soarele arzător
în miezul zilei alungase oamenii de pe străzi, aşa că toate
sforţările mele nu aveau obiect, nu mă vedea nimeni.
După impactul primei lecturi, am parcurs textul sec şi
dramatic a doua oară.

209

Albaştrii. Fenomenul Piteşti 1971

*

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
/ Nr. P 4198 / 08 / 27 mai 2010
Domnului Ion Toma Ionescu, Stimate domn,
Având în vedere Nota Direcţiei Investigaţii nr. S / DI / I /
1169 / 28.04.2010, Colegiul Consiliului Naţional pentru
Studierea Arhivelor Securităţii, întrunit în şedinţa din data de
18.05.2010 în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 7 din OUG
nr. 24 / 2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea
Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
293 / 2008, coroborat cu art. 28 din Regulamentul de
organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional pentru
Studierea Arhivelor Securităţii, adoptat prin Hotărârea nr. 1 /
2008, pe baza documentelor din arhiva proprie a stabilit:
identitatea informatorului cu nume conspirativ „Walhal”
în persoana numitului…..
identitatea informatorului cu nume conspirativ „Popescu
Ion” în persoana numitului…..
identitatea informatorului cu nume conspirativ „Bătrânul
Brătianu Dan” în persoana numitului…..
În privinţa celorlalţi informatori a căror deconspirare aţi
solicitat-o, vă comunicăm faptul că investigaţiile noastre vor
continua şi vă vom anunţa pe măsură ce avem rezultate.
Preşedinte Dr. Dragoş Petrescu.”
[Ciudat! Cred că cei care au dat relaţii atunci cum au vrut
ei, securiştii, au fost şterşi din scripte! Ăştia trei cred au
rămas în scripte pentru că nu au colaborat cum ar fi vrut
securiştii, ca să poată legitima mai coerent acţiunea. Eu aş
rescrie tot pasajul. — notă la prima ediţie editorul C.V.]

210

Ion Toma Ionescu

*

Ajuns acasă, am citit din dosar direcţionat, notele date
de cei trei. Irelevante. Neutre. Răspunsuri la întrebări,
relatări diverse, nimic ostentativ rău. În fond ce-ar fi putut
spune?
Dar ceilalţi, cei care au colaborat cu adevărat la scenariu
să fi fost şterşi din scripte?
„In privinţa celorlalţi informatori a căror deconspirare
aţi solicitat-o...” Mă obsedează acest „celorlalţi”! Unde e
„scenarista”? Ea a fabulat legitimând acţiunea, nici măcar
acum n-are dreptul la glorie? Sau poate nu e scenariul ei?
Sigur nu e scenariul ei, l-au scris securiştii! L-ar fi putut face
mai bun, au avut profesori!
Prin anii ‘49-’50 se petrecuseră lucruri cu securişti şi
torţionari integrii, originali, adevăraţi, care ştiau meserie!
Cum ajunseseră în ‘71 nişte caricaturi?... Cât despre
informatori, poate doar scenarista să se califice! Cei trei
deconspiraţi, strânşi cu uşa, nu-mi spun mare lucru.
Nu ştiu ce am sperat? În subconştientul meu tot aştept
pe cel vinovat care să răstoarne situaţia.
Ce e cu Sanda? Unde a dispărut Gess? Pe Nae, Gicu, Geo
i-am întors pe toate feţele. Oare vina nu e în mine?
[In locul tău aş rescrie pasajul ăsta. Sunt de părere că
trebuie să insişti asupra ideii că „informatorii” au fost
strânşi cu uşa, şi în fond nu au turnat nimic care să facă rău
altora, cum s-a şi văzut în cele scrise înainte. Adevăraţii
informatori sunt cele două fete, Penescu şi cealaltă, ai scris
mai sus. (E o singură fată cu două nume, unul împroprietărit
de securitate. Ar fi trebuit să înţeleagă Vlasie, dar probabil
a citit cu atenţie doar ce l-a interesat. Restul, pe diagonală.)

211

Albaştrii. Fenomenul Piteşti 1971

„Scenariul” securiştilor trebuia să fie complet, cu fapte,
urmăriri, declaraţii, informări, demascare etc. De fapt cum
ţi-am spus, fenomenul Piteşti 1971 e o caricatură a
fenomenului Piteşti iniţial, cel crunt! În 1971 nu au fost nici

securişti adevăraţi, nici victime adevărate, dacă ar fi să

comparăm cu anii ‘49-’50] (Este comentariul lui Vlasie şi îi

dau dreptate.)

*

Se pune întrebarea ce fac acum când scriu pentru ediţia

II-a? Să dezvălui identitatea celor trei pe care CNSAS-ul i-a

„validat” informatori, cu acte în regulă? Au fost unii cititori

ai primei ediţii, precum Virgil Diaconu directorul revistei

Cafeneaua literară şi nu numai el, care m-au acuzat la prima

ediţie de o anumită formă de laşitate. Voiau numele!

Simţiseră precum muştele mirosul sângelui, răsfoind cu

febrilitate paginile… Aveau aşteptări! I-am decepţionat! Au

citit cartea doar ca să găsească numele informatorilor. N-au

interesat trăirile mele. Numele informatorilor erau

valoroase. Ce valoare să aibă o carte scrisă de Ionescu?... tipul

ăla care nu ştie să pună virgule în poeziile sale!…

Ce pierd şi ce câştig dacă mă răzbun? Dar nu astfel se

pune problema! Pentru ce mai scot atunci ediţia II-a dacă

nu clarific nimic?

Am să pun documentul în copie la sfârşitul cărţii, aşa e

corect.

Moment poetic la Baia Sprie

Un moment poetic la Baia SPRIE

Tabletă de tabără

Am strâns în suflet ca într-un fagure de miere, atâta lumină cât mi-a fost îngăduit, să nu risipesc prea plinul. Zile de prietenie, ca aurul ce stă ascuns sub pământ, aşteptând să fie descoperit.

Nu credeam, în vremi de încercări şi disensiuni, în an de centenar, că tocmai aici unde harta se pune în cui şi de unde spre zările lumii ca să ne fie secătuită puterea, s-au scurs nesfârşite convoaie de căruţe pline cu aur; nu credeam să pot găsi tocmai aici, un filon de minereu cu siguranţă mai valoros decât aurul care ne poate asigura viitorul.

Două momente mi-au rămas puternic în memorie în vremea taberei literare organizate de Romeo Ioan Roşianu sub patronajul Consiliului Judeţean Baia Mare la care mă voi referi ca să explic.

Siseşti. O toamnă superbă, stejari seculari înconjurând un spaţiu plin de istorie. Intrăm în şcoala ridicată de Vasile Lucaciu pentru copiii românilor. Bănci de lemn aşezate pe două rânduri. Tabla pe care e desenat cu creta portretul lui Vasile Lucaciu. Un glob pământesc, o hartă a Daciei Mari şi o socotitoare cu bile din lemn. Soba de teracotă, cancelaria, Câteva cărţi şcolare din acele vremi… Modestie, sobrietate şi rigoare.

Mergem mai departe conduşi de primarul comunei. Biserica greco-catolică a cărei arhitectură imaginată de V. Lucaciu seamănă cu cea a Catedralei Sf. Petru din Roma, are înscris pe frontispiciu sub acoperiş "Pro S Unione Omnium Romanorum" care se traduce „Pentru Unirea Tuturor Românilor.

Undeva în stânga, un foişor uriaş cu mese din lemn solid si bănci pe care au stat memorandiştii să redacteze faimosul Memorandum către împăratul Austro-Ungariei,  Franz Joseph, consemnând nedreptăţile la care erau supuşi românii de către autorităţile maghiare.

Celebră fraza lui V Lucaciu în chemarea la marea luptă, după eşecul memorandiştilor şi instaurarea terorii. "Dacă n-aş avea cerneală v-aş scri-o cu sângele meu, pentru a vă face să lăsaţi teama şi să veniţi să începem lupta, lupta cea mare, care ne va aduce izbăvirea.”

La 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, Vasile Lucaciu a primit, funcţia de membru în Consiliul Dirigent, ca recunoaştere a eforturilor depuse de Leul din Şişeşti pentru realizarea Marii Uniri.

Stau pe bacă în tăcere, aşezat în istorie sub acoperişul uriaş al foişorului, dând rotocol cu privirea, copleşit de orizontul care se deschide în jur şi mă gândesc dacă e o impietate să stropesc podeaua cu câţiva stropi de palincă din paharul oferit cu generozitate de primar…

Şi al doilea moment, se petrece la Târgu Lăpuş în faţa şi înăuntrul Casei de cultură unde primarul, înconjurat de o ceată de năzdrăvani, băieţi şi fete îmbrăcaţi în frumoasele straie ale locurilor, ne invită să facem o ultimă fotografie, poeţi şi copii împreună, lângă monumentul care de a doua zi nu va mai exista, căci acvila de deasupra va fi înlocuită pe soclu cu o acvilă cu aripile deschise mult mai mare.

Mărturisesc, în Casa de cultură am trăit o bucurie imensă cum nu credeam să mi se mai întâmple vreodată, când micii dansatori s-au dezlănţuit perechi-perechi într-o explozie de vitalitate, naturaleţe, ritm şi culoare, fata înfăşurându-se şi arcuindu-se ca un curcubeu în jurul băiatului, stânga-dreapta, iar întregul imaginii filtrându-se în privirile umezite de o ploaie văratică, direct către inimile noastre

Când dansul părea să se fi sfârşit, odată perechile s-au desprins, fetele s-au îndreptat către scriitori şi băieţii către poete. Dansul s-a înfiripat din nou într-un iureş de Maramureş.

Nu-i de colea să-l vezi pe Augustin în danţuri învârtit de o zgâtie de fată de parcă s-ar fi dat în lanţuri într-un pahar cu vin! Sau pe Hara strânsă de mijloc de un fecioraş cât un ghioc!...

Ştiu acum precis că ţara cu asemenea minereu strălucitor şi viu, e greu să nu aivă viitorul deschis!

Zile de poveste în Maramureş

A doua ediţie a Taberei eCreator desfăşurată sub semnul Centenarului unde au ajuns poeţi şi scriitori din diferite colţuri ale ţării şi câţiva din afară, ne-a redat încrederea că pe vatra de românism din Maramureş focul nu se va putea stinge niciodată.
Emoţia întâlnirii scriitorilor, cu copiii maramureşeni mai ales, a fost reciprocă, iar momentul când oarecum cu sfială s-au apropiat de noi, invitându-ne să intrăm în jocul lor, mi-a limpezit sufletul în rouă şi am lăcrimat de bucurie.

Rar mi-a fost dat să văd oameni tineri cu grijă pentru cultură, stând în fruntea judeţului lor! Sau primari asumându-şi educaţia şi viitorul generaţiei următoare, în respect cu tradiţiile bogate ale locurilor ca în Maramureş! De aici ar trebui să înceapă, după umila mea părere, adevăratul proiect de ţară în an de centenar.
Mulţumim pentru darul primit şi respect pentru străduinţa organizatorilor! Nu e nevoie să-i numim, oamenii frumoşi nu-şi poartă numele înaintea prieteniei.

Al cincilea anotimp

https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=category&layout=blog&id=8&Itemid=114
 https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=7103:poezii-de-ion-toma-ionescu-8&catid=8&Itemid=114