Un grupaj in Cenaclul de la Paltinis

O pagina de semnal din revista Cenaclul de la Paltinis unde sunt publicati mai multi membrii ai Directiei 9. Multumiri Leahule!

coinuare in alta zi... Cred ca sunt mai multe pagini. Nu am PDF...

La 70 de ani. Tabletă

Când m-am descoperit pe reticul, minuscul, am ales linia gradată care duce spre nord, dar n-am găsit alt vehicul decât, pe calea ferată o locomotivă… Aştepta lascivă între două TAB-uri ce-i ţineau de urât. Vă jur că n-am dat filodormă!...

Mi-am făcut cruce şi am urcat la bord. Ca o săgeată înaintam cu norii de aburi împrejur şi cu TAB-urile ridicate pe platformă.

În primul sezon mi s-a părut călătoria uşoară. Opream în fiecare gară un minut şi în joacă mai anexam un vagon. Priveam norii cum desenau firesc arabescuri pe geam …

Garnitura în timp a devenit lungă şi grea. Locomotiva deja abia se mai urneşte, fierul ca fierul, vai(!)… Nori negrii au acoperit cerul. Nu se mai zăreşte nici o stea şi plouă. Se inundă calea ferată.

Priveam fix pe geam o secundă-două, cum deraiam…

Dacă aş trage cu TAB-urile?... poate se colmatează jgheaburile şi în răstimp, descopăr al cincilea anotimp…

biblioteci virtuale

privind dint-o parte

ochiul meu desenează

un vitraliu de frunze

galben-roșii

mișcate de îndeletnicirea

stăruitoare a unor vrăbii

patru-cinci

niciodată nu ai

o estimare exactă

nu le poţi număra

prinse în jocul

unei gimnastici

aparent dezordonate

ce leagă zborul scurt

într-o logică doar de ele știută

copacul acela e un soi

de bibliotecă

poate că vrăbiile mele

în sala lor de lectură

citesc cu pasiune

cărţile fundamentale

par concentrate

să înţeleagă semnele

hieroglife invizibile

ochiului meu imund

sunt straturi a căror

fior sau sens

trebuie recuperat

și așezat pe rafturi

într-o ordine anume

mișcând cu ciocul

deschid tainiţe

legături noi

încă neexplorate

norduri

când și când

par a fi descoperit

o imagine unică

o metaforă nepereche

și se strâng

ciripind

s-o împărăţească

împreună

ore întregi

cu o încântare vizibilă

lipsită de patimi

apoi într-o detașare

dementă

fiecare se retrage

în nordul de înger

31 octombrie 2012. 

Din volumul Norduri

ochiul magic

ochiul magic,

clipește scurt

depășind iminenţa realităţii

lumina taie pieziș

cadrul umple ca o explozie

resorturi nebănuite

dincolo de așezarea firească

a straturilor de aer

pânza poroasă a filtrelor

absoarbe umbrele

și artistul  sparge

coaja sâmburelui

încântarea desfată

o fracţiune de secundă timpul

înţepenește strivit

apoi soarele roșu

se ridică pentru toţi muritorii

deasupra nopţii celei scurte

crenelurile castelului

depun mărturie

că altarul munţilor s-a deschis

pentru slujba de dimineaţă

calul gata pregǎtit

își potrivește pașii

cu drumul muntelui

în vale unde s-a oprit săgeata

va trebui sǎ escavăm adânc

(al cincilea anotimp, volum in pregatire)

Invitat de onoare la Festinul împăratului

Semnul lui  Marius Copil cu degetul arătător către Dumnezeu de la finalul setului 2, a vrut să însemne, „Doamne de ce m-ai pedepsit şi n-ai fost lângă mine!?... De parcă Dumnezeu Însuşi cu răsuflarea unui miel ar fi abătut, de trei ori la rând, mingea să nu atingă tuşa. Vorba lui n-a rămas în vânt şi a primit un răspuns.

„Copile fii răbdător şi ţi se va deschide negreşit curând şi ţie uşa!” Şi a continuat de parcă n-ar fi fost de-ajuns „Şi ar mai fi un motiv să nu te grăbeşti, învaţă mai întâi să ridici microfonul în stativ, când vorbeşti! Ia aminte la vulpoiul Federer, dacă vrei să ajungi ca el!”

L-am văzut apoi pe Marius, destins, împărţind copiilor medalii şi împrietenindu-se cu ei, după ce toată săptămâna şi-au ferit picioarele, să nu le fie atinse cu trasoarele…

A fost frumos şi aproape că nu se făcea să-i strici la el acasă festinul, împăratului!

Felicitări Marius!!! şi de mâine cneazule Pavel, nu-l scăpa din mâini pe acest COPIL!