vineri, 8 martie 2019

Un tablou cadou




Pe lângă zidurile universităţii, timid, ieri, după actori, au ieşit în stradă dintre paginile cărţilor, la soare, înşirate ca nişte tufe de urzici, semnele primăverii de la Bucureşti, profesori şi studenţi, manifestând paşnic pentru a sprijini justiţia asediată în ultimii doi ani de urgia unei nesfârşite ierni.

De ce am ales tufa de urzică, metaforic, în locul ghioceilor spre pildă, pentru că puterea politică pesedistă tristă, a strâns la guvern într-un car alegoric, prostia, corupţia, hoţia, neprofesionalismul şi un eşantion de penali şi nu-i mai e frică decât de intelectuali.

Probabil vor mai fi geruri. Uraganul Tulburel va mai scrie ievaluări slinoase, dar primăvara nu are cum să nu înmugurească în oase şi să ne scoată din case la vot, pe 26 mai.

Azi 8 Martie pentru toate femeile(Ionela, Cristina, Rami, Mariana, Doina, Daiana, Simina, Ligia, Alexandra, Claudia, Laura, Irina, Carmen, Codruta, Daniela, Adriana, Cecilia, Coca, Geta, Nicoleta şi celelalte) iubite, demne, curajoase, talentate, frumoase, ofer cadou, semne colorate într-un tablou pictat de nepotul meu Toma.

La multi ani!

joi, 7 martie 2019

Prezumţia de paternitate


 Câte minuni mai face şi Dumnezeu! Nu-i bine să te pui cu puterea lui! Nu ţinea minte de când nu mai călcase-n biserică. Zi de zi – serviciu, cârciumă; cârciumă  serviciu! Acu trebuia să intre musai în casa Domnului să-şi boteze pruncul... 
Se născuse ăla micu’ negru la piele ca tuciul şi începuse gura lumii să toace mărunt. Eu i-am zis muierii, stai dracului nu te mai perpeli goală în soarele verii pe malul lacului să te bronzezi. Da ce crezi că muierea te-ascultă? Nu şi nu! că-i e ruşine să se dezbrace ca o incultă sătească, aşa brânză cum e, în cabinet la doctorul ăla brunet când va fi să nască…  
I-a intrat bronzul sub piele. 
Cică după ce-l bagi în cazan la botez, se mai spală copilul.

duminică, 3 martie 2019

Hidra



scrutându-mi chipul
desluşeam
în oglinda
acoperită
cum se scurge
ca o povară
nisipul
într-o
clepsidră
de ceară…


e o iarnă de ţinut minte


cu tentacule de alb necuprins
viscolul latră fierbinte
şi la crucea de piatră
felinarul s-a stins

vineri, 1 martie 2019

De mărţișor



în cartea în care scriu eu,

ninge tot timpul
caligrafiez cu acribie
literele albe
zăpada iese din pagini
abia de mai disting
marginile

continui să scriu
ca și cum mi-aș tivi sufletul
dar în noaptea asta
s-a întâmplat un miracol
firul de ceară alb din literele
mele s-a împletit
cu un fir de mătase verde
și să se întregească minunea
în trup mi-au încolţit bulbi
de ghiocei