Prezumţia de paternitate

 Câte minuni mai face şi Dumnezeu! Nu-i bine să te pui cu puterea lui! Nu ţinea minte de când nu mai călcase-n biserică. Zi de zi – serviciu, cârciumă; cârciumă  serviciu! Acu trebuia să intre musai în casa Domnului să-şi boteze pruncul... 

Se născuse ăla micu’ negru la piele ca tuciul şi începuse gura lumii să toace mărunt. Eu i-am zis muierii, stai dracului nu te mai perpeli goală în soarele verii pe malul lacului să te bronzezi. Da ce crezi că muierea te-ascultă? Nu şi nu! că-i e ruşine să se dezbrace ca o incultă sătească, aşa brânză cum e, în cabinet la doctorul ăla brunet când va fi să nască…  

I-a intrat bronzul sub piele. 

Cică după ce-l bagi în cazan la botez, se mai spală copilul.