Lumea e plină de români

Andreescu - Kerber 6-4, 3-6, 6-4!!!

        Da, lumea e plină de români, iar românii frumoşi, indiferent de întâmplările fericite sau nefericite care i-au îndepărtat de ţară, nu uită de unde au plecat.
        În discursul ei corect şi bine ţintit, Bianca Andreescu, a arătat că ştie să se exprime  la fel de bine cum a făcut-o în dialogul cu mingea pe terenul de joc, şi pe terenul alunecos, în declaraţia de învingător, de parcă ar fi ajuns acolo în modul cel mai firesc posibil, fiind convinsă că visele se împlinesc atunci când crezi şi munceşti cinstit cu adevărat pentru ele. Nu cred că a realizat la 18 ani, cât de mare e victoria ei de la Indian Wells(primul titlu din carieră), poate doar atunci când a vrut să ridice trofeul în nume personal, dar, văzând cât este de greu, a considerat că e mai bine să rămână pe piedestal şi să-l împartă cu echipa. N-a uitat să mulţumească federaţiei canadiene care a cuprins-o într-un program special de învăţare a tenisului încă de la zece ani.
        Ultimele cuvinte, cele din inimă, le-a adresat în limba lor şi a părinţilor ei, românilor, care şi-au luat la fel ca ea, departe de casă, în propriile mâini libertatea de a crede în vise şi a scrie propriile poveşti. Tricolorul a fluturat în arenă şi încurajările i-au întărit braţul.
        „Vă iubesc mult şi vă mulţumesc pentru că sunteţi alături de mine!”. Şi-am încălecat pe-o şa, şi povestea cu Ileană Cosânzeana abia începea…
        Bianca, sora mai mică a Halepinei(sângele apă nu se face), prin victoriile asupra lui Kerber şi Svitolinei, a ajutat-o pe marea noastră campioană implicit, să n-o ia la vale nefericit călare pe un iepure şchiop… şi să joace la Miami Open pe o miză mare tot din top.

Înşir-te mărgărite, poveste după poveste, că-nainte mult mai este!