Când ai călcat fără să vrei neapărat în Valea Plângerii,
alergând un iepure care ţi se pare că se joacă de-a v-aţi ascunselea cu tine, ţopăind
dintr-un tufiş în altul, te enervezi, fără să bagi de seamă că ai ajuns într-un
teritoriu interzis de unde nu te mai poţi întoarce.
Nu şi atunci, se pare, când te numeşti Simona Halep, te-ai
afundat în adâncul pădurii, simţi cum te pândeşte întunericul, te linişteşti şi
începi să-ţi aduci aminte vorbele pe care ţi le-a spus calul… Te agăţi de ele, lăsând
iepurele în plata Domnului şi urmând ghemul acela mic şi galben care îţi sare
în faţă, pe urmele lăsate în atâtea mii de ore de antrenament, şi ieşi în liziera
pădurii cu zâmbetul larg şi luminos pe care ţi-l dă bucuria de a izbândi.
Aşa a fost aseară la Miami în partida de vânătoare cu unul
dintre iepurii Wang. Nu e prima oară când Simona se întoarce cu faţa la joc în
set decisiv de la 1-5! Rezultat final 6-4/ 7-5(1-5!)/
SIMO, în semifinala cu Karolina Pliskova, ai grijă ce faci, că
suntem toţi cardiaci…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu