Consideraţii inconfortabile

Am văzut un vulcan clocotind, a cărui măreţie lumina cerul în jur. Era atâta consistenţă şi energie în vocea-i tunătoare, încât părea că în marea lui încleştare se luase de piept cu Dumnezeu. Dincolo de masă, un biet critic, împietrise acoperit de norul de cenuşă şi scrum. O statuie carbonizată cu un câine încolăcit de spaimă între picioarele sale.

Mi-a venit în minte oraşul Pompei în zădărnicia ultimelor clipe de viaţă şi, în piaţa centrală, urcat pe soclul cel mai înalt, nevoind să fie întrerupt, NICOLAE BREBAN vorbea despre FRIEDRICH NIETZSCHE şi opera lui, în van, unor statui…

Sărbători ale clipei când trăind intens nu te poţi supăra pe zei!

La mulţi ani sărbătoritului Tribunei şi al literaturii române!