Halep şi Napoleon

Nu am făcut absolut nici o consideraţie până acum, asupra modului cum ECHIPA de Fed Cup  a României a ieşit din bătălia cu Franţa de la Rouen. Îmi vine în minte celebrul împărat francez Napoleon. În fulminanta lui carieră, corsicanul a rămas în istorie, mai ales prin înfrângerea de la Waterloo. Mai ştie cineva şirul neîntrerupt de victorii de la Arcole (1796), Rivoli (1797), Abukir (1799), Marengo (1800), Austerlitz (1805), Friedland (1807), Wagram (1809), Montmirail (1814)?

La Waterloo, pe platoul dealului Saint-Jean s-a auzit celebra frază „Garda se retrage!”şi micul caporal ajuns general, şi fost împărat, şi-a continuat legenda.

După meciul eroic de dublu, copleşită de oboseala orelor lungi dedicate până la ultima picătură de energie, echipei şi împlinirii unui vis pentru fala României, micul soldat Halep s-a retras să-şi reculeagă gândurile şi să odihnească. Nu a rostit nici un cuvânt de genul „Garda se retrage!”, ceea ce ne încredinţează că nu s-a dezbrăcat de frumoasa uniforma de general, ca să se împarăţească doar în nume propriu.

Va coborî o vreme la vale de la Rouen, va plăti eforturile acestei crunte, dar frumoase bătălii, dar cu caracterul şi cerbicia ei, cu talentul incontestabil şi perseverenţa specifică, sunt sigur că va urca din nou!

Halep îşi va duce mai departe legenda. Mai e timp să viseze frumos!

Poeţii Cetăţii "La Muzeul Satului din București azi a înflorit poezia".

La minutul 38,40 Ion Toma Ionescu, dar sunt versuri frumoase si muzica peste tot!

Multumiri Antoanetei Radoi pentru filmare si Lilianei Popa pentru organizarea unui Eveniment frumos!

Între poezie şi Simona Halep

Ieri, de Florii, am sărbătorit deja un an, tot la Trafalgar – un Pub bucureştean unde sub copertina unui solar, Ciprian Chirvasiu împreună cu alţi câţiva vizionari îşi adunaseră ideile şi uneltele, pentru a repune în pagină, într-o altă făţuire, proiectul Atelierelor în paragină, spre a-l transforma într-o adevărată ŞCOALĂ DE POEZIE ROMĂNEASCĂ, aşa cum mai înainte şi Nichita visase.   
Am găsit sub aceeaşi folie de plastic, schimbând accentul din dicţionar de pe litera o a mirării, pe litera i, pe care se pune firesc punctul(!) – o folie(nebunie, grozăvie) de poeţi şi altfel de literaţi, nebuni frumoşi, strânşi din toate zonele ţării, la chemarea Generalului Romeo Ioan Roşiianu şi a eCreatorului său, pentru a îngropa (spun asta doar pentru cunoscători), securea războiului rece cu Direcţia 9, a Generalului Adrian Suciu, în Parnas-ul nostru tradiţional şi a serba împreună Floriile(nu Pacea de la Bucureşti, că n-a fost razboi!... ).

 O atmosferă caldă, generată de bucuria revederii, împărţită nedrept(odată cu colacii tradiţionali aduşi din Moldova) – între poezie şi  –  meciul Simonei Halep cu Garcia.

Şi ca un solar care se respectă, pub-ul Trafalgar, adevărat nu în cel mai potrivit cadru, înflorise, înconjurat de culoarea şi lumina expusă în tablourile pictoriţelor-poete, Coca Mihaela Carmen, Hara Dana Harabagiu şi Mihaela Chiţac.

Încet-încet poezia, nu Garcia, a câştigat în faţa Simonei Halep! (Felicitări Simona, chiar dacă până la sfârşit n-a fost întreagă victoria ta!)

Minunată după amiază! Ar mai trebui să reamintesc, între cei doi generali şi deasupra lor a stat ca un Napoleon, academicianul Alexandru Boboc, modest, mic de statură, dar Mare OM.

Au fost prezenţi:

Alexandru Boboc, Mihai Boboc, Adrian Suciu, Mioara Bahna, Florin Dochia, Daniel Marian, Corneliu Octavian Rodeanu, Claudia Elis, Ana Ștefănescu, Cornel Urian, Adela Conciu, Nadia Urian, Petronela Apopei, Teodora Razboianu Chiric - Butuc, Magda Lungu, Geta Stan Palade, Ela Bălescu, Mihaela Marilena Chitac, Cristian Gabriel Moraru, Maria Botnaru, Coca Carmen, Constantin Ciubotaru, Irina Lazar, Daniela Vîlceanu, Hara Dana, Narcis Vlad Barbu, Cristian Alina, Gogolosu Ovidiu, Nicolae Valareanu Sârbu, Done Maria-Cristina, Baicu Sorin-Robert, Ion Toma Ionescu, Tudor Gheorghe Calotescu (cel căuia îi datorm fotografiile) , Maria Gabriela Tufa, Rodica Scarlat, Gitan Alice Ileana, Gabriel Dinu, Flori Neaga, Mariana Grigore, Mariana David, Valentin Irimia şi nu în ultimul rând prietenii noştri din cer Ciprian Chirvasiu, Marius Dumitrescu şi mulţi alţii. 

Tabletă de Florii

Azi sunt Floriile. Să ne bucurăm de Flori! La mulţi ani! 
Ieri la Muzeul satului, A înflorit poezia în Cetatea poeţilor. Mulţumiri celei cu iniţiativa, Liliana Popa. Pe scenă am citit o,

Tabletă de Florii.

De luni, clopotele bisericilor vor reda lumii începutul unei noi săptămâni luminate, așa cum a fost hărăzit sǎ se înfăptuiască, prin suferinţă și har. Nu cu multe zile înainte, aflat la Bran, într-un pridvor al palatului, mi-a atras atenţia, atârnat de tavan, un mănunchi de clopoţei. Pe unul dintre pereţii pridvorului se afla și o explicaţie pentru vizitatori, care mi-a răsunat deosebit de frumos la lectură. “Sună dintr-un clopoţel și un înger își va primi aripile!”

          Puteai ridica mâna deasupra capului şi trage de lănţicul cu zale de argint legat de clopoţei, pentru ca îngerii să-şi deschidă aripile precum în primăvară cireşul, florile.

Dar și îngerii probabil că își au legile lor. Poate că sunetul cristalin al clopoţelului n-ar trebui provocat fără discernământ! Poate doar la un cutremur, sau o furtună cu vânt puternic, sau la o mare bucurie, ni se dă voie sa provocăm îngerii, sǎ zboare nevăzuţi printre noi.

          Păcatul oamenilor este acela cǎ nu știu să-și înfrâneze pornirile. Crezând că îngerii sunt întocmiţi ca și ei, unii mai orbi, alţii mai surzi, au turnat bronzul în clopote uriașe și le-au urcat în clopotniţe legâdu-le cu sfori groase, sǎ fie siguri că sunetul clopotului va fi auzit de îngeri. Și de atunci ecoul clopotelor răsună  tot mai puternic asurzindu-i pe îngeri.

          Doar în noaptea de înviere aerul ar trebui să se cutremure si să intre în carne precum lumina prin cuiele lui Hristos.

Foto: Cristina Cretu