Ce-ţi e, şi cu prietenii mei scriitorii!... Îţi trimit cărţile,
şi-ţi rămâne doar să-i citeşti, să te bucuri de ei, şi să le rămâi dator.
Motoul
recentului volum, sclipitor de altfel, al lui Daniel Marian, cu un titlu prea
lungueţ (ar fi putut fi scurtaţi zorii de călăreţ, sau tăiată din viul, coada… cum
ar zice muşteriul de guştere isteţ!…)
Motoul după cum spuneam este fără îndoială:
pe capra
de la dric
am pus
un ibric…
Ce fierbe în clocot în acest ibric(?), cuvânt cu cuvânt se pune în
oală de pământ, să nu se risipească(!) (Nu
laşi omul singur la necaz să iubească amânat(!) Se bea în cerc, roată, din mână
în mână, cu cei aflaţi la masă, până la fund!
ai văzut tu
vre-o secundă
masă pătrată şi
mai ales dar
mai ales
cerc rotund?
Nu! încerc
să-ţi răspund:
masa era rotundă
si cercul pătrat
ai fost si tu
odată treaz…
De
meserie citesc cum simt:
m-am angajat paznic
la plicul cu sentimente
la sacoşa cu sentimente
la mizilicul cu sentimente
la sticla, la butoiul cu sentimente,
la roiul de sentimente solare,
adânci,
la imposibila voastră
vanătoare de sentimente
ce ies pe brânci din pronaos,
şi se întind pe stânci,
ce trebuiesc resuscitate
pentru încă o tură
şi jumătate
de haos…
chiar merită!
Merită
să iubeşti când găseşti, aproape la tine în alcov,
veveriţa
mov într-o constatare atât de tristă:
nu există frumuseţe fără nebunie
ar însemna că orice veveriţă e mov
în timp ce orice mov e veveriţă…
Lumea
lui Daniel Marian trăieşte şi dă cu var după un orar propriu:
în fiecare an mă trezesc la șase
în fiecare lună la cinci
în fiecare zi la patru
ceasurile mele sunt
fabricate de arici
și controlate de pupeze
Şi are la bază la bază, înţelepciunea ca
mecanism
ceasul meu arată joi
a pornit exact de unde
s-a oprit o duminică
şifonată
fericirea paşte trifoi
ca o mâţă contorsionată
în ziua de apoi…
Sau:
în rai nu se fumează nu se bea
nu se face sex şi copiii apar
numai prin minuni înţărcaţi gata
Sau,
încă:
iau pâinea si o fac femeie
pentru că femeie trebuie să fie
să ajungă la toţi fraierii de pe lume
Încă
un citat:
nu azi nu vine
moartea
să fiu al naibii dacă
m-aş fi gândit la asta:
tu chiar
eşti vie
Îţi
iei ce vrei şi mai ales cât îţi trebuie, de la Daniel Marian!
într-o ordine firească a lucrurilor și ființelor
Dumnezeu trăiește
ca să ne-ngroape pe toți
Şi
cât de bine se descrie singur Daniel:
cunosc un om care dă din aripi
el spune că nu vrea să-şi ia zborul
dă din aripi pentru a rămâne pe loc
în timp ce văzduhul îl trage spre el
Mulţumesc Daniel Marian! Rămân dator!...
