Ilie Năstase, Ilie
Dumitrescu, Ilie Moromete, sau Ilie de la Sculărie; în felul lor toţi l-au
iubit pe Dumnezeu, cu mai mică sau mai mare osârdie, chit că unul a mai aruncat
cu racheta după ciori, altul a ţintit poarta cu şpiţul şi mingea a sărit în
nori, Moromete a tăiat salcâmul, doar ăla de la sculărie, nu ştiu ce drac’ a
făcut da mi se pare c-a fost arbitru.
Dacă stai şi analizezi, pot să dovedesc, nu se există nici un dubiu la mijloc,
proorocul Ilie a fost numai unul în domeniu. Nu posed toate datele, nu sunt o
somitate, un geniu să le ştiu pe toate, dar fiind un cuget îndeajuns de liber,
îmi pot asuma riscul să gândesc.
Ilie ăsta, proorocul, a trăit în ţara lui, de evrei evident, pe vremea regelui
Ahab, în ţinutul Samariei. Şi regelui holtei i-a venit să se însoare la un
anumit moment. A dat sfoară în ţară (pe televizoare vestea a circulat şi în
afară), că organizează un concurs de Miss, cum se întâmplă la curţile
împărăteşti cu regim deschis.
S-au strâns frumoasele pământului pline de har pe stadion, dar numai una din
Sidon, o prinţesă feniciană, Isabela, a încolţit în inima regelui. N-a mai
ţinut cont că la întrebările obligatorii din chestionar, ca viitoare mireasă era
necesar să dai un test grilă ca la şcoala de şoferi, nu prea era bibliofilă Isabela,
şi-a dat silinţa, dar a răspuns ieri la
întrebarea cu credinţa. Ea se închina zeului Baal. Ahab, preţuind frumuseţea
femeii mai mult decât credinţa în Dumnezeu, s-a urcat pe cal şi a poruncit
poporului său să se închine cu mic cu mare zeului Baal. Şi poporul prost – nu-l
văzuse pe Baal, o văzuse doar pe Isabela dezbrăcată în costum de baie dimineaţa,
şi îmbrăcată cu bun gust, în ţinută de seară, la apus. Avea de toate, coapse ,
bust, oleacă veselă că-i plăcea viaţa, ce să-i mai ceară şi ce să facă(?) – s-a
supus.
Toate aceste fapte au atras mânia divină şi aici intră în scenă să-şi facă
jocul, sala arhiplină, Ilie proorocul. Cu tunete în voce şi fulgere-n priviri, lasă
mustrarea scrisă regelui cu mulţumiri la secretariat în rastel, şi după, se
ocupă de popor năpustindu-se cu pedeapsă către el! Trei ani jumătate de secetă.
Seceta şi foametea au cuprins toată ţara. În timpul ăsta Isabela şi regele
şi-au petrecut în treaba lor prin palate şi au născut fiii şi fiice.
Sfânta scriptură ce zice de popor?
Zice că e sărac cu duhul şi mereu frustrat, se ia după femei şi femeia are
pielea de drac sulimenită, dar şi Ilie în cazul ăsta a exagerat având o
abordare greşită.
Mă Ilie umbli cu cioara vopsită şi e păcat! Dai în toţi, ca să simtă ăl vinovat?...
Mă Ilie umbli cu cioara vopsită şi e păcat! Dai în toţi, ca să simtă ăl vinovat?...
