marți, 3 noiembrie 2020

Două cimilituri după ziua de ieri

 


(scurtisime)

 

          Întâia cimilitură(pesimistă)

 

Închin

cu măsură

prietenilor

paharul

cu vin!

 

Trec anii,

mă bucur

mai puţin,

şi beau mai mult

cu duşmanii…


(O cimilitură de-a mea aiurea într-un asemenea moment. A fost să fiu repetent la prima extragere…).


A doua cimilitură(optimistă)

 

A iubi,

e veşnică tinereţe,

ca şi cum eu

aş fi

un univers

necuprins.

 

E ca şi cum

L-aş lipsi
pe Dumnezeu
de nobleţe…
când

s-ar stinge

ultimul vers…

 

N.A.

Mulţumesc tuturor pentru urări şi le întorc cu drag!

luni, 2 noiembrie 2020

72 de torturi

 


 Vieţile noastre devin (tot mai) virtuale. Şi dulceţurile din vitrina Casei cu prăjituri Irina sunt răspuns pentru fiecare. Cu mulţumiri de urări! (Pentru o asa reclamă ma bazez ca voi primi gratis toate torturile, sa ne indulcim cu toti! (Sa ne intelegem, gratis portia mea, altfel falimentează patroana...)








 

sâmbătă, 31 octombrie 2020

72 de gări (preambul pentru ziua de luni)

 

 

Când m-am descoperit prima dată obiectiv, pe reticul, aveam în perspectivă un motiv să cred că voi deveni călător de succes. Îmi trebuia un vehicul şi din toate am ales o locomotivă cu aburi pe calea ferată.

M-am urcat la bord în zori la costum şi cravată, cu lopeţi de cărbuni să împing jucăria colorată la drum către nord, înconjurat de emisiuni de nori nimbus albaştri de fum.

În primul sezon mi s-a părut călătoria uşoară. Opream în fiecare gară un minut şi în joacă mai anexam un vagon. Norii desenau firesc arabescuri pe geamuri…

Garnitura în timp a devenit lungă şi grea. Fierul ca fierul, rugineşte mereu. Locomotiva  respiră întrerupt, agitat. Nori negrii acoperind cerul, nu se mai zăreşte  Dumnezeu. 

A plouat şi mai plouă apele au rupt calea ferată în două

vineri, 30 octombrie 2020

La o conferinţă (Tabletă de peștișor)

 



Academicianul Gheorghe Păun e un mit adevărat nu este o cometă. Am mai abordat subiectul mitului pe blogul meu, stabilind clar pentru omenire un fel de, definiţie, care cu toată modestia, cred că de data asta mi-a ieșit. Precizez că urmează un citat din mine, fac precizarea respectivă ca sǎ mă asigur de înţelegerea exactă a înclinării literelor enunţului respectiv. Ce încredere poţi sǎ ai în ghilimelele de azi!
"Mitul este o imagine fabuloasă ce se află în spatele personajului, biet agent purtător de mit. Piatra aruncată undeva în univers nu ar fi nimic fără uriașa coadă învolburată a cometei. Dar fabulosul se naște doar atunci când receptori în masă își transmit pe cale orală, sau prin messenger, uimirea tâmpă. impresionați de praful strălucitor ce acoperă pentru o clipă cosmică cerul, într-o străfulgerare năucitoare."

Ecoul hiperbolizat al imaginii nu se oprește când semnul ceresc a părăsit orizontul. El se transmite din generație în generație, pe diferite căi. De-aia academicianul a adus cu el o căruţă de tomuri ale lui, traduse în diferitele limbi ale pământenilor, de la chineză până la japoneză și filipineză, și ebraică, și greacă, și engleză, și singaporeză… Bine că de data asta oamenii pădurilor au tăiat lemnul pentru carte adevărată!
Ce e strălucitor în siajul marelui matematician? E un sistem întreg, matematica scrisă cu litere abstracte, sistemul P de la Păun (sau de la poezie? Caci limbajul lui era mai aproape de poet cum ni-l prezenta dânsul.). Sunt șiruri de litere, nu cifre, guvernate de reguli gramaticale precise, puse în căsuţe, celule cum îi place lui sǎ le zică. E uriaș universul de sub membrane, 90% apă, și înotând pe sub coaja aceea transparentă, matematicianul liber de constrângeri, pescuiește ideile de la peștișorii ăia mici, mici și deștepţi din ADN, care fiecare pe rândul(șirul) lui, înoată ordonat. Le studiază legile și regulile naturale și înţelegându-le, abstractizează și le transpune într-un calcul celular și mai recent calcul cu membrane, pe care l-a deschis spre cercetare și studiu ca sǎ-i asigure ocupată întreaga perioadă rămasă până la pensie. Îi dorim o perioadă cât mai lungă de pre-pensie și pensie cât cuprinde, caci madam ministru de la Ministerul Mucii, deja întrevede cumva, revigorarea fondului general de pensii cu ce-ar aduce dânsul sǎ verse de la Fundaţia Humboldt.

A fost la Centrul Cultural Pitești, mai demult, o Conferinţă minunată a academicianului, care mi-a rămas într-o tabletă pe care n-am publicat-o niciodată. Recunosc m-am simţit ca un peștișor de-ăla mic și nu prea deștept, rătăcit, ascultând și înotând cu gura căscată, gata-gata sǎ înghită în sec apa.