De ziua poeziei

 

Am văzut dimineaţa

plină de mirări.

Poetul etern,

brownian în mişcări,

cu poezia în nări,  

da târcoale şi adulmeca

șoaptele.

 

Precum, la sânul matern,

prunc fiind,

răscolea ceaţa,

descoperind

în călimări ciudate

cum izvora viaţa

în laptele…

 

Cerbii și căprioarele
Scuturau roua ierbii,
amirosind a iacint,
ţintuind în copite
umbra unui sărut
oglindit în sorele
cu sclipiri de argint

Fără seamăn ispitele

pândeau din copaci…

În solul reavăn

germinau seminţele,

Dumnezeu cântărea consecinţele,

sorbind printre maci

un shot de absint

 

Postmodernistul din mine,

tristul, şi-a scos la vedere

versurile-comori

și sufletul nimb

şi, le-a legat cu eşarfă

de nori,

ca un piercing

 

oferind în leasing marfă

trupu-i semincer

îngerului, la schimb.

Uscat de vânt,

cuvânt din cuvânt,

a ajuns în cer

pământ de flori…

Nordul poeţilor

 

Poeţii, aghesmuiţi de rachiuri,

au picioarele prelungite în catalige

să câştige norii de partea lor,

să-i atingă cu fruntea şi să-i oblige

să ningă, scuturând scrumul din cer…

Înaintea lor îngerii pe schiuri

le deschid drumul

precum salvatorii

 

Ce e cu picioroangele

alea cu crăcană?… Se mirară îngerii,

nici nu au aripi pe spate,

sunt ciudaţi poeţii

şi cangele

ce le ţin picioarele legate,

le-au făcut rană…

 

Ei continuă să înainteze

în echilibru, în Marea Nordului,

pe stăvilarul de la Afsluitdijk,

măsurând iambi şi trohei,

şi construind armătura

din lână de aur şi ţipirig

pe partea de dig

dinspre Den Oever

 

Turnând în centrifugă

praf de stele şi pietre sfărâmate,

frǎmântate şi călcate în picioroange,

împletite cu nuiele de răchite

din delta fluviului Gange

şi zidite, nopţi şi zile amestecate,

în burta monstrului…

 

Cândva un cyborg stelar,

desigur boem,

va călca nesigur pe stăvilar

minunându-se de poem.

Bucuria unei antologii

 

 

7 Esenţial.

Legat de Cenaclul de urgenţă şi automat, mai târziu, de Art Creativ, pentru că s-a nimerit să fiu, să fim împreună în aceeaşi diligenţă de la început, eu, piteşteanul născut get-beget, strămutat definitiv în Bucureşti, un biet poet în căutarea noilor repere pe hartă, iar de partea cealaltă o zână bună ce ispitea din poartă, oferind cui stătea să asculte, mere domneşti, fără vreo redevenţă secretă, nedepinzând de vreun trust transnaţional înscris într-un paradis fiscal…

Militând pentru mersul pe bicicletă şi pentru poezia bunului gust.

Reverenţă Daniela Toma şi felicitări pentru cei 7 ani de realizări!

Antologia omagială, fără îndoială o carte de succes, debutează deosebit de inspirat cu o Inscripţie pe o veche metopă scrisă înainte de plecare de George Mihalcea.

În ceea ce mă priveşte am ales câte un poem din fiecare volum publicat până acum.

 

Copacul care şi-a pierdut pădurea

 

Copacul care şi-a pierdut pădurea

Şi odată am văzut un copac tembel care şi-a pirdut pădurea...

Roşiori de Vede. 18 martir.  Dialogul artelor

Poezie la Roşiori

 

Bucuria de a revedea prieteni dragi la Roşiorii de Vede cu ocazia unui eveniment cultural, Dialogul artelor, organizat în cadrul manifestărilor prilejuite de Ziua Internaţională a Poeziei, a fost mult mai mare decât aventura de la întoarcere, când am dat cu maşina într-o groapă, mascată cu apă de ploaie la ieşirea din localitate. În vremi pandemice nici gropile în asfalt nu mai sunt anemice!…

De unde era să ştim noi că se cască un ditamai crater în mijlocul şoselei, rănind grav, prin impact, ambele roţi de pe stânga, cu jenţi cu tot… Bine că am avut pilot(!) şi telefoane de contact… Că, ce poţi face cu o singură roată de rezervă? N-au cum să iasă două, cât ai fi de Minervă, la numărat… Iar ora era deja înaintată şi programul de service local, încheiat. În jur, noapte, ger, se scuturau norii de surplusul de apă din cer. Perspectivă deprimantă completă, ca un lockdown de Bucureşti.

Şi o aud pe Ioana, ce-nsemnă să ai o Minervă de rezervă!

„Ca să trecem la nivelul următor, eu vă propun să-l sunăm pe Romeo Roşianu că  el e eCreator şi găseşte o rezolvare.”

Pin urmare a găsit! Cum altcum, de fac eu acum, haz de necaz!

Mulţumim Romeo pentru ospitalitatea de Roşiori sau de Baia Mare, oricare! Şi nu în ultimul rând mulţumiri origanizatorilor care ne-au dat prilejul să ne aducem aminte că primăvara, sărbătorim poezia.