Eram în
interiorul unui ceas al după amiezii, ieri.
Ştergeam
cu hârtie de ziare, urmele de pe geam ale norului adus de vânt din vulcanica inimă
a insulelor Canare, şi, citeam titlurile în aldine, care parcă se prăvăleau
către mine în neştire în numele viitorului evidentent în panică.
Doamna
Merkel derula înapoi printre aplauze, ca un adevărat artist, filmul mut şi
trist al cântecului ei de lebădă, la un scrutin pierdut de CDU.
Putin,
din Kremlinul puterii absolute, plecase la vânătoare de tigrii vărgaţi, în sălbăticiile
cunoscute ale bătrânei
Siberii şi la pescuit
de crapi, spânzuraţi câte şase în undiţa celui mai cel dintre satrapi.
Ursula
von der Leyen de la Bruxelles a ajuns în Bucureştiul lui Klaus, într-un scurt
repaus cu plimbare şi treabă. Căutau amândoi fără grabă, prin iarbă, un răspuns
anume... Locul potrivit noului spital de urgenţă, să dea fără glume undă verde înălţării
lui, cum era stabilit în PNRR-ul lui Ghinea cu două statui la poartă.
Cât
despre talibani, am pescuit ştirea mototolită din ziar... În marea lor decenţă,
au zis destul!... E interzis să se tundă vreo barbă de elită la Kabul, măcar nişte
ani!...
Doar Mandolină Orban, fără
noroc, dar senin, ieşea din joc punându-şi în destin semnătură pe demisia de la
Camera deputaţilor
Măi fraţilor, în natură
totul se învârteşte, a conchis Comisia pentru Cultură Politică. După iarna
bărbaţilor, în notă realist-critică, în primăvară încolţeşte şi se sacrifică gambitul
damelor. Doar Covidul sporeşte ca poezia în literatură, tot anul!
Moţiunea nu se
justifică. Trageţi paravanul până la cer! Câţu rămâne premier ştiind să cheltuie
banul cum se cuvine!
S-auzim numai de bine!
