miercuri, 20 octombrie 2021

La aniversară. Daniel Marian

              Astăzi e ziua unui bun prieten al meu, Daniel Marian. El a scris multe pagini frumoase despre cărţile mele. Eu despre cărţile lui, doar în patru pagini, folosind şi acolo mai mult cuvintele lui. Să-i urăm sănătate întru mulţţţi ani şi să mai scrii despre noi cu acelaşi har, prietene!...

(Din volumul Fotografii mişcate)






luni, 18 octombrie 2021

Inimă de scriitor

 


Ca nişte maci înfloriţi într-un lan de grâu risipeşte Mihai Golescu - argeşean de-al meu, născut nu făcut director de ziar de când mă ştiu - un pâlc de cuvinte, ce par fără noimă, la fel cum şi macii răsar neaşteptat în marea de aur a grâului. Dar mai repede opreşti limuzina de serviciu pe marginea drumului, dacă ai inimă de scriitor şi vrei să culegi un buchet de flori de dor, cum le zice macilor la origini străvechii persani din vremea dacilor, dacă ai în plan să îi oferi dracului ceva, celei cu care ai consumat în natură şi în inima ta o frântură de aventură, chiar dacă ştii că buchetul păleşte imediat.

Dacă eşti cu nevasta, aia cu care joci canasta amice, seara şi vrei să fii galant, să nu faci greşeala să-i oferi maci!... E riscant! Poţi încasa draci... Mai bine un snop de spice, că ăla ţine vara în casă, toată iarna!

Dar să deconspirăm fraza de la care am început în acest demers, din articolul Inimă de scriitor apărut în Argeşul ce pare un Guştere cu cap dar cu coada retezată, am găsit-o pe net.

„...Cum o face, recent, pentru Merișani, argeșeanul gâlgâind de talent Ion Toma Ionescu în cartea sa „Tobârlanii”. Carte despre care scrie așa talentatul Ștefan Mitroi: „Mai rar inimă de scriitor care să se priceapă și la povestit, și la iubit, în același timp”. Aferim!

Te iubim şi noi domnu Mişu(!), da cum să-i spui „talentat” domnului Ştefan Mitroi care ne dă clasă la toţi! Staţi că n-am terminat. Când a apărut pe 15 septembrie la vânzare cu Jurnalul la chioşcurile de ziare, Tobârlanii, am sunat-o la telefon pe cumnată-mea în Piteşti, eu m-am mutat de o vreme unde şi-a stabilit covitul ăsta Delta capitala... pe duşmani îi ţii aproape mereu(!). M-a sunat înapoi cumnată-mea după juma de oră.

„Am căutat în tot oraşul, n-am găsit picior de Ţopârlan de-al tău! La Fortuna mai era o fătucă tot aşa ca mine, întreba de urma Tobârlanilor. O trimisese din redacţia de la Argeşul directorul ei să cumpere cartea.”  

Înţeleg de la Domnu Mişu că a dat de ea şi a răsfoit-o cumva... Dacă a prins din zbor doar un zvon, să-mi lase un semn că-i trimit nişte Tobârlani prin FanCurier. Şi aşa nu mai ştiu cum să scap de ei, că mi-am pus în cap jumătate din Merişani!


duminică, 17 octombrie 2021

Dialoguri imposibile

 


Să stai în umbra oamenilor frumoşi şi tu la rândul tău să le ţii umbră, în miezul de zi, doar atunci poţi fi jumătatea unei prietenii adevărate!...

Ionescule, faci pe deşteptul! Cum rezolvi noaptea, că noaptea e jumătatea cealaltă de zi care-şi cere dreptul?...

Noaptea scriu poezii…


























sâmbătă, 16 octombrie 2021

E pour si move

 


Am descoperit! N-a fost nevoie de microscop şi nici de hărţi ca să nu rătăm  mişcarea de întegrare în absolut!... La fel ca în viaţă, şi în literatură, materia reloaded, reinventat(e) în cărţi, dacă e vie, creşte(!), de la concepţie şi imput, până la germene rezolut!

Să luăm la întâmplare din bibliotecă Guşterele de Tobârlan şi să ne uităm la imagini. Nu e nevoie să răsfoim pagini din roman. Vedem cu ochiul liber cât a crescut animalul de mare. Dacă ne-am strecura în mintea sa, punem pariu că el se crede deja un crocodel candriu, ceva mai pirpiriu, fără exagerare!... Să fie asta din neam?... E o întrebare din cele obscure pe care le am şi mi-am pus-o stând la geam ca o floare în faţa naţiunii. Precum stătea Galilei în faţa raţiuni obscure şi rostea:

E pour si move! în traducere liberă... „Şi totuşi creşte(!)” sau; Cine citeşte Tobârlanul de Guştere îl şi iubeşte!...

LOVE ăsta de jos e un semn cu miez de la un artist olandez. A fost o plăcere să-l citesc. Mulţumesc frumos! Aştept şi un critic mioritic pe bune, să văd ce spune, încă aştept...



 

joi, 14 octombrie 2021

La aniversară. Pasărea ceţii

 


Blogul meu, Pasărea ceţii, https://pasareacetii.blogspot.com/ a împlinit în paginile sale în această săptămână a 3000-a postare şi are cumulat aproape un milion de cititori (920.553) care i-au dat bineţe, zi după zi, în 13 ani de existenţă. E mult, e puţin?... Merită doar să spun că îl am coautor la cele aproape 20 de cărţi puse pe raft secvenţă cu secvenţă în biblioteca mea, fără să pun la socoteală numeroasele antologii colective. Sunt deci 1000 de motive să-i urez în continuare ceaţă la drum şi să zboare întins, să-şi ferească zilele de soare încins şi nopţile să nu se lase albit de ninsoare, încât să rămână viu şi să-şi lege la gât colanul cu arginţi şi verdeaţă cât mai târziu când va fi să fie pustiu!...