duminică, 6 martie 2022

DARUL LUI MENACHEM.

       Menachem Falek a avut amabilitatea să cuprindă într-o antologie cu traduceri în limba ebraică din poezia românească şi câteva din poemele mele publicate în volumul Ceară şi miere.(Astăzi Joc cu răsăritul de lună)

La rândul meu am să-i dăruiesc câteva imagini dintr-o Curte cu miracole a Direcţiei 9(Adrian Suciu!), unde ne-am întâlnit. Fotografiile în cea mai mare parte au fost făcute de Corneliu Octavian Rodeanu. Sper să-i facă plăcere amintirile...
חברים יקרים,
הערב בדף התרגום מספר 148, אני מזמין אתכם לקרוא שיר נוסף של המשורר יוֹן טוֹמַה יוֹנֶסְקוּ.
יון טומה יונסקו נולד בְּמֵרִישָׁנִי, במחוז ארג'ש ב- 2 בנובמבר 1948.
הוא מתגורר בְּפִּיטֶשְׁטִי.
פרסם מספר ספרים בתחום הפרוזה והשירה.
כמו כן פרסם יצירות רבות בכתבי עת ובאנתולוגיות.
בשנת 1971, בעקבות פרסום עם מספר צעירים מתלהבים נוספים נִתְּנָה להם "עצה" "לצאת לחופשה ספרותית", בעקבות "משפט ציבורי".
הוא חבר של הקרן הספרותית לִיבְיוּ רֶבְרֵיאָנוּ. בנוסף לכך הוא בעל בלוג אישי מוערך בתחום ומתואם עם מֶדִיַת הבלוגים בשטח הפעילות הספרותית.
קריאה נעימה.
Dragi prieteni,
La pagina traducerii numărul 148 de astă seară, vă invit sa citiţi inca o poezie a poetului Ion Ionescu Toma
Ion Toma Ionescu s-a născut în Merişani, Judetul Argeş, la data de 02 noiembrie 1948
Domiciliul: Piteşti
Dansul a publicat diferite cărţi de proză şi volume de poezii.
De asemenea a fost publicat in reviste literare şi antologii.
În 1971 de rău augur alături de alţi tineri entuziaşti au fost “sfătuiţi” să ia o “pauză literară”, într-un simulacru de “proces public”.
Este membru fondator al Fundaţiei literare Liviu Rebreanu. În plus are un blog personal, apreciat în breaslă îl sincronizează cu blogosfera în expansiune pe teritoriul activităţii literare.
Lectura placuta.























sâmbătă, 5 martie 2022

Anotimpurile vieţii. Cronică la Crucea de piatră.

        În vremi atât de tulburi când se scrie cu sânge, scrisul obişnuit devine parcă o impietate! Şi totuşi viaţa trebuie să meargă mai departe şi noi trebuie să ne bucurăm de ea, cât se poate, până ce normalitatea va reveni cum a fost cânva! 

        O cronică apărută în numărul din februarie al revistei Cafeneaua literară la cartea mea Crucea de piatră. Mulţumesc Petronela Apopei pentru că ai scris-o! Mulţumesc Virgil Diaconu pentru că ai primit-o în casa ta!    

Găsiţi aici revista: https://centrul-cultural-pitesti.ro/wp-content/uploads/2022/02/Cafe-02-22-rgb.pdf

   




joi, 3 martie 2022

Ucraina

 




Să opreşti tancurile ruseşti cu mâinile goale
în Piaţa Libertăţii, sub ochii copiilor ucraineni
privind de la ferestrele blocurilor,
de parcă în mijlocul jocurilor cu acarieni,
militari şi civili, fraţi de sânge şi limbă,
schimbă ocări de bărbaţi
într-un dialog al surzilor,
iar câinele de oţel din zgardă, între două statui
freamătă, nu ştie spăşit ce să facă
şi în loc să-şi verse năduful, să stingă focul,
latră, când ar fi fost mai bine să tacă!...

Este oraşul nostru cu case şi vile,
opriţi-vă! Spun în pripă mâinile îngheţate
imprudent, înpingând de şenile...
O aripă galben albastră de înger
flutură de mai multe zile în gând,
în timp ce gurile înroşite de foc
ale ruşilor, scutură un ţipăt strident:
Ridicaţi mâinile de pe şenile, Hristos Voscrese!
Şi eliberaţi imediat străzile!
Dar sunt străzile noastre şi oraşul nostru!
Ce căutaţi aici, cine v-a chemat?

Am venit să vă eliberăm!...

Urletul sirenelor dezintegrează
tabloul dinaintea atacului aerian.
Putin are în plan să construiască la Kiev
baia de sânge atroce pentru o planetă a groazei.
Copiii Ucrainei ar vrea să oprească asaltul
şi din înaltul ferestrelor sparte
scandează pe o singură voce:

Rachetă rusească du-te dracului!

 

vineri, 25 februarie 2022

În război consoanele dispar

 

Ca şi cum s-ar fi încolonat în marş forţat

în moarte toate consoanele din cuvinte

şi-ar fi dansat pe morminte

batalioanele  de lumânări aprinse

Un convoi de umbre rătăcite

pe limba de pământ a armelor

Scrâşnind piatră pe piatră

vocalele latră

ca nişte căţele de vânt

 

Între cer şi ape Insula Şerpilor

e atât de aproape

luni, 21 februarie 2022

Premiile ART CREATIV

 


Mă bucur că am împărţit scena premianţilor aseară, la Gala editurii Art Creativ, cu un ofiţer de carieră din generaţia mea locotenent colonel oriunde s-ar afla, în haină militară, sau în haina civilă noncomformistă a poeziei Constantin Sârghiuţă; dar şi cu o tânără poetă la debut, din generaţia care vine, Maria Vasilescu, de care m-am îndrăgostit de la primele versuri lecturate din Figurina(ei) de ceară. Cine a citit Guşterele meu, s-au Tobârlanii după reeditare, ştie că toate femeile de care mă îndrăgostesc poartă numele Maria indiferent cum se numesc... Sper că nici Maria despre care vorbesc acum să nu mi-o ia în nume de rău!

Şi cum să nu te îndrăgosteşti de la prima strigare desluşind:

„Au fost odată nişte oameni/doi -// o femeie neînzorzonată/ şi un bărbat cu vorbe -// şi într-o seară a venit vara/ apoi un tren roşu/ până s-a făcut toamnă/ să se vrea -// femeia şi-a astupat urechile/ ca să-l audă/ bărbatul a închis ochii/ ca s-o vadă/ până la sfârşit -// şi s-a făcut seară/ şi s-a făcut dimineaţă/ şi n-a mai fost nicio zi/

*

M-ai aflat// sunt o figurină de ceară/ îmi întind braţele/ şi picur -// ieri aveam forma ta/ acum sunt/ o cruce// nesigură.”

Să scrii în continuare la fel de curat, simplu, direct şi proaspăt dragă Maria! Succes!

 

Şi, ca şi cum am sorbi dintr-o singură înghiţitură la bar un chot Kamikaze, să-i savurăm şi scriitura prietenului Constantin Sârghiuţă:

*

„Câtă sete se roteşte senină-ntre ploi!/ ca o retină de pasăre călătoare/ sufletul zilei/ trece prin noi/”

Caimacul serii însă a fost luat de Violeta Petre venită de la Constanţa cu Tăcerea paşilor pe sârmă, o antologie în vers clasic pe care din păcate nu o am ca să citez din ea.

Poeta excelează în acest stil şi pe bună dreptate i s-a acordat în final titlul onorific de MADAME POEME.

              O seară întru totul specială, cum speciale sunt şi vor fi întotdeauna gazdele, Daniela Toma şi Ionuţ Calotă, cărora le datorăm mulţumirile noastre!