Mă bucur că am
împărţit scena premianţilor aseară, la Gala editurii Art Creativ, cu un ofiţer de
carieră din generaţia mea – locotenent colonel oriunde s-ar afla, în
haină militară, sau în haina civilă noncomformistă a poeziei – Constantin
Sârghiuţă; dar şi cu o
tânără poetă la debut, din generaţia care vine, Maria Vasilescu, de care m-am
îndrăgostit de la primele versuri lecturate din Figurina(ei) de ceară. Cine a
citit Guşterele meu, s-au Tobârlanii după reeditare, ştie că toate femeile de
care mă îndrăgostesc poartă numele Maria indiferent cum se numesc... Sper că
nici Maria despre care vorbesc acum să nu mi-o ia în nume de rău!
Şi cum să nu te
îndrăgosteşti de la prima strigare desluşind:
„Au fost odată nişte oameni/doi
-// o femeie neînzorzonată/ şi un bărbat cu vorbe -// şi într-o seară a venit
vara/ apoi un tren roşu/ până s-a făcut toamnă/ să se vrea -// femeia şi-a astupat
urechile/ ca să-l audă/ bărbatul a închis ochii/ ca s-o vadă/ până la sfârşit
-// şi s-a făcut seară/ şi s-a făcut dimineaţă/ şi n-a mai fost nicio zi/
*
M-ai aflat// sunt o figurină
de ceară/ îmi întind braţele/ şi picur -// ieri aveam forma ta/ acum sunt/ o
cruce// nesigură.”
Să scrii în
continuare la fel de curat, simplu, direct şi proaspăt dragă Maria! Succes!
Şi, ca şi cum
am sorbi dintr-o singură înghiţitură la bar un chot Kamikaze, să-i savurăm şi scriitura
prietenului Constantin Sârghiuţă:
*
„Câtă sete se roteşte
senină-ntre ploi!/ ca o retină de pasăre călătoare/ sufletul zilei/ trece prin
noi/”
Caimacul
serii însă a fost luat de Violeta Petre venită de la Constanţa cu Tăcerea paşilor
pe sârmă, o antologie în vers clasic pe care din păcate nu o am ca să citez din
ea.
Poeta excelează în acest stil
şi pe bună dreptate i s-a acordat în final titlul onorific de MADAME POEME.
O seară întru totul specială, cum speciale sunt şi vor
fi întotdeauna gazdele, Daniela Toma şi Ionuţ Calotă, cărora le datorăm
mulţumirile noastre!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu