Sunt dintre cei care aşteaptă şi primesc zâmbetul victorios al Simonei
Halep ca pe finalul deschis al unei poezii. Ca şi cum închinându-se cu privirea
ridicată ar înţelege că a mai atins o treaptă în revelaţia de a fi, numai
ajutată de Dumnezeu
Admit, poezia pe care ne-am fi dorit-o scrisă la Melbourne, nu s-a arătat.
N-a ieşit nici sonet, nici rondel, nici haiku japonez în formă fixă, dar
nici o poezie prolixă, dezlânată, confuză deh, a vreunui mare poet ceh… (Nu
vreau să par discriminatoriu şi nici arbitrar, personal, nu ştiu nici măcar un
poet ceh notoriu… Vina mi-o însuşesc, dar nu înseamnă că am comis o crimă. Am
vrut doar să potrivesc o rimă!...)
Nu poţi fi totdeauna inspirat şi atunci scrii un poem în vers alb, curat, echilibrat, aşezat. Competiţia în sine pentru ea în turneu n-a avut dueluri de vis! Simona neavând în raza ei vizuală nici vre-un PUŞKIN care să se bată pentru onoare, şi nici vre-un PUŞCAŞ marin care să ţintească cu luneta din plin în soare.
S-a stârnit din senin în cel de-al patrulea meci al lui Simo peste terenul de joc dintr-un CORNET de tabloid franţuzesc vechi, un ALIZEU torid ce-ţi dădea fiori reci în urechi. Şi dăi şi te luptă, două fire două paie ia Ciuleandra lă bătaie, cu tema din La Boema a lui Charls Aznavour. Zeii lor de la antipozi n-au ştiut refrenul românesc. Aşa a fost vă jur!
Nu vreau să glosez mai mult pe marginea istoriei de la Melbourne, a fost
ratată poezia gloriei, dar până la Roland Garros trecând prin Doha şi Dubai va
trebui să le amintim arabilor cântecul, Hei tramvai cu etaj şi tras de cai...
Are Safo o mare poetă a antichităţii un vers care i se potriveşte lui Simo
Cea care fuge acum de tine te va urmării, și, dacă nu te iubește, te va iubii!
Să-i urăm succes Simonei şi
celorlalte românce care se pare că au început anul cu dreptul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu