Ieri a fost GROZAV. Nimic nu lăsa să
se vadă că în corola încinsă de caniculă a zilei vom fi ademeniţi să ne
dedulcim la miere. Se ridicase soarele de trei suliţi în punctul maxim de
fierbere şi zidurile caselor începuseră să
se lichefieze, devenind transparente, imposibil să mai opună rezistenţă
ultravioletelor, ca şi cum într-o mare comfruntare ultraşii Stelei se
amestecaseră cu jandarmii şi axa balanţei înmuindu-se, prăbuşise ambele talgere
peste um marş al sufragetelor. Imaginile din televizor tulburate se
potoliseră într-o masă clisoasă.
Nu cu mult înainte de a fi întreruptă
emisia, fiica mea cea mare gândi cu voce tare, cum i se mai întâmplă câteodată când
stinge televizorul.
Hai îmbrăcaţi-vă costumele, în
următorul sfert de oră plecăm la mare. Slavă Domnului că nici unul dintre noi
nu s-a născut Mazarin e un adevărat chin să îmbraci cine ştie ce costum de
epocă. La o adică dacă nu găseşti altceva îti pui costumul din piele de focă şi
te bagi la sare singurul toples printre nudişti de culoare.
În două ore stăteam de vorbă în valuri
mult mai optimişti decât morcovii-n ciorbă Înotam printre alge ca printr-o pădure de
mărar de la stufatul de miel. Măcar nu dădeam în clocot şi în larg n-ajungea
nici ţânţarul anofel. Până la nouă n-am ieşit pe mal. A fost Grozav.
De fapt GROZAV în carne şi oase a fost
mai târziu când am ieşit la raliu pe autostradă şi fotbalul a nimerit la zar şase-şase
într-o Sheherezadă de povestit în ziar.
Grozavă poveste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu