La un moment dat, rătăcirile mele
sportive pe blog – provocate mai ales de refuzul de a trece sub tăcere mizeriile
din fotbal, ascunse printr-o perdea de fum de hahalere gen Mitică Dragomir, sau
Gigi Becali, măscărici de servici ce scoteau panglici pe urechi şi pe nas şi
glume străvechi pe gură în fiecare ceas, la concurenţă cu gaşca politicienilor în
circul naţional al televiziunilor spre adormirea fără vise a prostimii – au început
să-şi piardă obiectul muncii.
S-a pus pe picioare un cabinet stomatologic
de procurori, spun unii, logic, sub comanda marinarului, care a început să tragă
de sfori hahalerele şi să-i adune după cum le mirosea gura, să le trateze
dantura pe bune la DNA. Mai o măsea stricată, mai un dinte ciobit în partea de
sus, dintr-o dată cu cleştele, stilul smuls, bărbierit şi tuns inclus, de-au
tăcut toţi ca peştele, ca plătica, şi-au trecut în carantină la Mititica, zi
lumină.
E drept alţii, ăia mai înalţii, mai
voinici, au plecat la Miami Beach în vacanţă la mare, în corpore, că n-au stare ca
un moşuroi de furnici, să pună ţara la cale pe trei parale.
„Dottore mai tare că nu se aude ce
zici!”(Ǎştia de la ascultare n-au raza atât de mare, dincolo de ocean)
Cum spuneam mărturisirile mele pe blog,
hahaleriene, despre sport, nu-şi mai au rostul. Sandu Mircică îşi termină
mandatul, Mitică Dragomir dă cu subsemnatul, MM se teme, verii Becalii se-ntorc la
tribunalii, Steaua se-ndoaie, lupii galbeni o făcură de oaie în conclav...
Scriu în pustiu. Şi scriu prea subţire şi în notă critică despre politică şi e
grav.
Breaking
News. O ştire. Simona Halep s-a calificat în semifinalele turneului de la New
Haven. N-am decât să scriu de bine!
Nu-i mai obosesc nici pe cei care-mi
ascultă blogul Pasărea ceţii ca pe telefon şi-i taie legăturile de mă intrigă, ţinut
în şah etern să-mi ling rana şi singur să-mi ascult sticleţii.
Băieţi, de azi am comvenit voi fi rezon,
o să scriu doar despre bucuriile vieţii. Cât timp câştigă Simona sau Sorana nu
mă mai uit la Guvern, promit.
Te pomeneşti că premierul în înţelepciuna
lui, alături de interimar, de-aia s-au dus cu falansterul de trecură oceanul, să-i
dea fetei elanul să ţină steagul sus.
Nu m-am gândit. Viziune ca a lui mai
rar!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu