Am si eu în unele momente un defect
major. Nu pot sta nesimţitor ca popa prostu cu spatele la mireni sau la
evenimente. Vorba proverbului din momentele de ieri de la Cotroceni.
„Crinul dacă nu-i fudul parcă nu e
crin destul.”
*
Mi-ar plăcea azi Steaua să facă pace
cu Legia. 2-2 să se scrie la sfârşit în tratate, istoria, în numele Pactului de
la Varşovia. Să joace Chiricheş, măcar ca-n zilele când n-avea habar cât îi preţuieşte
în euro, gloria. Să dea un gol cu călcâiul, să-ngălbenească Urban ca lămâiul.
Simona Halep să nu greşească la
servici nici o minge de break, a ei sau a adversarei şi s-o ţină langa, ca-n
star trek, pocnind din bici până la capătul turneului.
Călin Vlasie să mă cheme la editură, să-mi
spună că la muşcat „Guşterele”(romanul) şi să mi-l pună în braţe, gata tipărit (fără
banul!). În sfârşit, la cutia poştală, să găsesc un aviz că a sosit un mandat de
la opera scrisă.ro, cu drepturile mele de autor, iar de la Google+, pe email, să
primesc scuzele lor că m-au suspendat, crezând că-mi fac un favor.
Cer prea mult ca un nesătul? Sau nu cer
destul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu