34 de trepte

Copacul din fereastra mea

e o arenă cu aplauze.
Coregrafia se schimbă
la un semnal şi razele
înscriu literele sărbătoritei.
Vântul unui sentiment comun
alege unghiul cel bun
în bătaia frunzelor
ca o oglindă care freamătă,
respirând un verde intens, de mătase,
pe suprafaţa încreţită uşor a apei.

Spoturile luminoase strălucesc
vărsând în iarbă,
ca pe o scară
cifrele în urcare
34
Lângă mine, fiul fiicei mele,
ţopăie într-un picior
dornic să sară treptele.