miercuri, 21 august 2013

Cu telescaunul la Vatra Dornei



          Am plecat din Iaşi spre Vatra Dornei, după ce Cristina vorbise pe net despre posibilităţile de cazare la o pensiune. O deplasare lejeră, fără a supune efortului suplimentar kilometrajul şi amvelopele maşinii obişnuite anul ăsta cu distanţe mai lungi pe autostrăzile europene. Serpentinele întortocheate ale drumului şi peisajul deschis privirilor noastre şi ale Nikonului, m-au făcut să recunosc tacit că strategia guvernelor de după 89 de a nu construi autostrăzi, face parte dintre puţinele reuşite ale viziunii integratoare a partidelor politice.

          Vă închipuiţi ce ar fi însemnat pentru turism, în loc să priveşti de la volanul maşinii sau de alături, superbele văi şi vârfurile împădurite ale munţilor, desfăşurând un joc neasemuit al culorilor şi o sarabandă a liniilor într-un ritm pe care doar geniul artistic al lui Dumnezeu l-a putut surprinde, să fi obligat tu ca turist să vezi permanent comform normelor europene un lanţ de panouri publicitare, nesfârşite, terne, care să ascundă frumuseţile ţărişoarei.

          Şi dacă ideea preşedintelui de a dezvolta turismul străbatând ţara cu elicopterul, încă nu poate capacita şi unii eforturile USL-ului, ca un corolar al coabitării, dincolo de orgoliile de înţeles ale puterii majoritare (nimic despre accesarea fondurile europene, mutarea e-n plic!), ar fi bine măcar ca marii bărbaţi ai neamului Ponta şi Crin să profite de destin şi de divorţul Elenei Udrea, să cadă la pace cu ea. Nu vrem confuzii, să nu-şi facă nimeni iluzii! Am zis să cadă la pace nu la pat, că la o adică în pat, unul doarme la greu, celălat e mereu cu televizorul în direct şi nu e corect îi strică fetei viitorul, mapa profesională. Poa’ să ceară şi daune la o adică, să-i bage-n cerneală la CEDO.

          Eu vorbeam de telescaune.

          Programul început de madam Udrea când era ministru.

          Cum s-ar vedea toată ţara împânzită de telescaune? Să stea telescaunul la marginea drumului ca bicicletele la olandezi. Fără îndoială că ai avea ce să vezi:




Un comentariu:

  1. Aurel Sibiceanu Ioane, respiră aer curat şi pentru mine ! Vă îmbrăţişez

    RăspundețiȘtergere