Am
să abordez prin ochiul magic al Nikonului, puţin altfel Iașul turistic,
perla mult râvnită a Moldovei. Şi pentru
că Iașul și-a risipit casele la ȋnfiinţare pe șapte
coline, fără nici o opreliște, ca şi cum ar fi fost semănate din elicopter seminţele,
paletele elicei desăvȃrșind opera ȋn cele patru vȃnturi, abia după aceea
s-au trasat drumurile cu brăzdarul plugului – tot aşa şi azi ne-a ȋntâmpinat cu străzile arate, decopertate de astfalt ȋn toată splendoarea labirintică a catacombelor de
dedesupt. Iașul e un șantier. Se dă făţuire pe bani europeni nu doar drumurilor
ci și clădirilor, e o adevărată reconstrucţie ca după un cutremur.
Dacă
însă doreşti să cauţi cu răbdare printre dărâmături cu siguranţă nu-ţi va fi
greu să găseşti perlele. Nikonul meu pare că a dorit.
Mi-aţi trezit nostalgii. Acum aproape 40 de ani coboram din tren in gara Iasi unde am ramas vreo patru ani. Toate locurile pozate de dvs. le stiu colţişor cu colţişor, le vedeam aproape zilnic în preumblări cu viitorii optzecişti ieşeni, atunci fiind noi cu toţii membrii cenaclului Junimea, noua Junime... Ati pozat chiar şi grădina Corso de pe Strada Lăpuşneanu care arăta atunci cu totul altfel, mai auster, dar unde beam noi vodcă şi bere şi puneam literatura la cale. Iar prim-secretar era tovarăşul Ion Iliescu... Ce vremuri!
RăspundețiȘtergereCu aproape tot 40 de ani inapoi si eu am coborat in aceeasi gara pentru un concurs de poezie, dar intr-o singur zi nu am putut sa vad mare lucru. Acum am stat trei zile si mi s-a parut ca am vazut tot putin. Vor mai urma si alte postari
Ștergerece frumos ati vorbit despre Iasi! daca stiam ca veniti v-as fi intampinat cu drag :)
RăspundețiȘtergereIasul vorbeste singur mai bine decat mine daca stii sa-l asculti si sa privesti dincolo de gropile din asfalt. In cativa ani daca ii merge bine, va fi superb!...Cea de-a doua parte, mi-a mers la inima, dar cu toata familia ar fi fost mai greu. Multumesc oricum
Ștergere