Simt nevoia sǎ traduc burzuluiala
mohorâtǎ a norilor rǎzbunaţi peste București de ziua noastrǎ naţionalǎ. Gâlceava
aceea din cer cu siguranţǎ cǎ e pe placul Moscovei dacǎ nu cumva va fi fost
provocatǎ, dat fiind cǎ moldovenii n-au știut sǎ se scuture de amorţeala suflului
îngheţat al imperiului, pentru o alegere clarǎ pro vest.
La borna 96 a Marii Uniri, soarele a
strǎlucit doar în inimile noastre. Moldovenii au întârziat la punctul de întâlnire
sub steagul Europei, ceeace ne spune clar cǎ ceaţa Transnistriei, aruncatǎ
dincoace de Nistru, seamǎnǎ încǎ incertitudini și fricǎ.
Poate cǎ undeva stǎ scris ca totul sǎ
fie amânat și totul sǎ se întâmple la rǎspântia 100. Doar patru ierni pânǎ la
marea sǎrbǎtoare. Va trebui atunci, e important pentru ţarǎ, dupǎ sǎvârșirea acelui
moment, sǎ alegem împreunǎ sǎ înǎlţǎm în onoare tricolorul, de Ziua Naţionalǎ, într-o
zi de varǎ.
Sǎ nu mai riscǎm sǎ avem vreodatǎ gâlșiav’ pi șier
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu