O ceață groasă
s-a ridicat încă de dimineață din măruntaiele pământului. Umbrele celor 22000
de ofițeri polonezi asasinați în pădurea morții au ieșit nerăbdătoare din
gropile comune să-și îmbrățișeze urmașii. Lacrimile poporului polonez răscolesc
neliniștile istoriei. Katynul afișează din nou un zâmbet hidos al hazardului.
Șaptezeci de ani triști, uitați, scurși în întunericul ostil al memoriei. Clipe
nesfârșite pe manșa încrâncenată a bătrânului Tupolev TU 154. Puternică emoție
a vajnicului președinte polonez Kakzynski, grăbit și mândru să reconsidere
adevărul poporului său.
Vizibilitate
redusă. Controlorul de trafic, încălcând standardele, vorbește neînțeles în
limba lui Beria. Pilotul ratează aterizarea pe pista scurtă a aerodromului
militar, o dată, de două, de trei ori. Inexplicabil, mult lateral, în
condițiile în care tehnic abordarea părea corectă.
Încercând
să îndrepte avionul spre pistă, aripa morții se înclină razant, prea razant,
spre aceeași pădure blestemată, sfidând destinul. Impactul e groaznic. Umbrele
ceţii se contopesc cu trupurile contorsionate, într-o îmbrățișare teribilă cu
metalul și flăcările.
Dincolo de
flăcări, pădurea Katynului rămâne încremenită, neatinsă, vie.
Nu știu să
închei. Tragedia poloneză și tragedia lumii continuă cât timp sunt condamnate
pădurile să ascundă crime.
Scriam acest text în decembrie 2010
"După 5 ani de investigații, procurorii militari polonezi
au dat publicității în aceste zile rezultatele anchetei privind prăbușirea în
2010 a avionului prezidențial polonez în pădurea de lângă Smolensk, în urma
căruia și-a pierdut viața Președintele Lech Kaczynski și alți 95 oficiali de
vârf, inclusiv supraviețuitori ai masacrului de la Katyn din Al Doilea Război
Mondial, la a cărui comemorare zbura avionul."
Procurorul
polonez Col. Ireneusz Szelag a concluzionat că doi controlori de trafic ruși de
la aeroportul din Smolensk se fac
vinovați de prăbușirea aeronavei. Rǎmâne singurǎ întrebarea. Au executat un
ordin?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu