Am fost plecat din București și am rǎmas dator cu un comentariu asupra semifinalei dintre Halep și Williams de la Miami. Pǎstrez titlul de la ultima postare pe blog a meciului din optimi cu Sloane Stephens considerând cǎ încǎ se potrivește.
În noaptea semifinalei cu Serena Williams personal am avut ghinion. M-am trezit la ora trei și jumǎtate singur, cǎci vârsta mea biologicǎ nu mai are nevoie de ceas, având propria ei sonerie. Se racordase la ora de varǎ și era numai bine, având timp sǎ caut pânǎ la ora 4, cum era programul, în calculator TV Dolce live, sǎ șterg toate reclamele agasante ce te îndeamnǎ sa intri pe site-urile de pariuri, s-au sǎ urmǎrești oferta cu substanţa care eliminǎ ridurile (!...).
Mǎ gândesc – în legǎturǎ cu discriminarea –, ǎștia care avem abonamente DiGi, cât mai stǎm fǎrǎ sǎ ne organizǎm? Aud cǎ acum și Campionatul mondial de fotbal se va transmite în exclusivitate la un singur post TV. E musai sǎ ieșim în stradǎ mânǎ-n mânǎ cu abonaţii Dolce, cǎ și ei la rândul lor pe alte competiţii sunt discriminaţi! Mǎi oameni buni, firmele alea concurente ar trebui sǎ meargǎ la pace când e în joc înteresul naţional, cǎ odatǎ o sǎ le lǎsǎm cu figurile dezumflate și triste. Sǎ se facǎ UNP R-iste, dacǎ nu vor scandal!
Dar sǎ continui saga nocturnǎ. Am avut surpriza sǎ constat așezându-mǎ în fotoliu la calculator cǎ nu merge internetul. Mi-a cǎzut faţa nu mai știam nici sǎ numǎr nici alfebetul. Am repornit obiectul ǎla în doliu, am tras de fire la wireless… Nici o pornire! Știam cǎ fǎrǎ susţinerea mea Simona n-avea cum sǎ câștige. Dacǎ m-aș fi uitat în oglindǎ aș fi vǎzut o stanǎ de lemn. Am fost sigur cǎ nu e cel mai bun semn!
Dupǎ vre-o orǎ și ceva de privit lung pe fereastrǎ, ziua mijea, am simţit cǎ parcǎ mǎ furnicase ceva și wireless-ul pâlpâia. Se fǎcuse aproape șase. Am deschis gsp.ro cu poza Simonei în prim plan. Scorul era 2-6 și 3-3 în setul doi. Pânǎ sǎ intru pe Dolce sǎ încerc toate sursele, sǎ dau la o parte pariurile și cursele, am auzit comentatorii, parcǎ își declamau antimemorii din spatele reclamelor. “Simona n-a știut cǎ a câștigat setul și a rǎmas pe teren așteptând serviciul de la Serena. Lumea s-a ridicat în picioare și arbitul Kader Nouni i-a confirmat de la scaun cǎ setul s-a încheiat.” Setul se terminase 6-4 pentru Halep! Revenise ca-ntr-un miracol dupǎ tirul Serenei din primul set. Concentratǎ, în transǎ, ea nu mai jucase pentru scor. E ca la teatru când un mare actor intrǎ încet-încet în pielea personajului și nici dupǎ spectacol nu mai poate sǎ iasǎ din ea.
Setul decisiv, cu adevǎrat dramatic, cu mingi lungi ugigașe, parcǎ se desfǎșura într-o epopee. Nu mai era arena de la Miami
“Meciul de ieri cu Serena Williams nu a fost un meci jucat cu gândul la scor, ci unul jucat în căutarea acelui moment în care reușesc să joc cel mai bun tenis al meu. Am plecat de pe teren mulțumită că am luptat pentru fiecare punct și conștientă de faptul că acest meci m-a îmbogățit încă o dată - ca toate celelalte jucate cu Serena până acum. O respect mult încă de când eram mică - și cu atât mai mult acum, când, după atâta timp, este încă numărul 1 în lume. Le mulțumesc tuturor celor care au venit să mă susțină, tuturor celor care au făcut nopți albe să mă urmărească de acasă și tuturor celor care m-au încurajat să ajung aici.” Simona Halep.
Jocul ei a fost extraordinar. Joacǎ atât de bine și este atât de plǎcut sǎ o vezi evoluând. Este atât de tânǎrǎ și îmi place sa o vad jucând. Sunt unul dintre fanii ei. Îmi place atitudinea ei de pe teren. Îmi place cum se motiveazǎ, îmi place cum luptǎ, îmi place cum joacǎ. Cred cǎ este frumos sǎ o vezi și e diferitǎ, este cu adevarat un tip de joc energic. Serena Wiliams
Am ales secventa care va urma pentru cǎ ea reprezintǎ esenţa întregului meci.
sursa WTA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu