Copie a videoclipului Bucuresti de Gustere. Seara Daniela Toma & Ion Tom...

Adrian Suciu vorbind despre romanul Gusterele scris de Ion Toma Ionescu

Tablete în alb și negru. Ultimul canton

Timpul seamănă cu un tren.
Poate e chiar trenul care trece peste noi
noi traversele căii ferate.
Om lângă om susținem șinele
pe care lunecă locomotiva și vagoanele. 
O perioadă scurtă devenim pasageri,
însă nu poți alege liber nici trenul
și nici segmentul de drum.

Poți nimeri un tren de marfă.
Nu e de preferat bou-vagonul.
De la sindromul vacii nebune
animalele vii se transportă doar congelate.
Poate fi un tren militar cu răniți.
Se poate și un tren de mare viteză,
două-trei sute de km pe oră, ploaie, vânt –
doar zăpada și Dumnezeu poate întârzia sosirea.

Am observat că lumea nu se înghesuie
în trenurile rapide.
În vremi de criză se grăbește doar timpul.
Totdeauna pasagerii se ciondănesc
pentru locurile de la geam.
Bătaia mare e pe trenurile fantomă.
Acelea sunt trenuri de lux
unde timpul cosmic își împlinește
călătoria de plăcere, lent, de-a lungul Căii Lactee.

Am urcat în Orient-Expres.
Era plin de baroni și conți, spioni,
actrițe și balerine celebre.
Întreg personalul în uniformă
se uita la mine cu ochi mari, neliniștiți ca apele
mării izbind o stâncă ivită de niciunde în calea lor.
Am scos biletul de călătorie și legitimația de poet.
Era un fals nu sunt membru al uniunii scriitorilor.

M-am așezat la o masă în restaurantul select.
Un chelner îmbrăcat într-un alb impecabil
s-a apropiat de mine și am comandat
prânzul de duminică pentru trei...
La primul canton aşteptau părinții mei.

Tablete în alb și negru

 

În luna februarie aniversându-se 100 de ani de DADA, ca un omagiu adus lui Tristan Tzara şi profitând de onoranta invitaţie a lui Adrian Suciu şi Claudiei Minela de a citi diseară în cadrul Serilor literare Isis-Vocativ-Direcţia 9, m-am gândit să prezint câteva din Tabletele în alb şi negru.

Mai jos una dintre ele:

*

 

În chiuveta din baie,

un milion de furnici ca o turmă de elefanți

fumau pipă într-un luminiș al deșertului.

Cuvintele de început ale lumii

își amestecaseră literele în nisipul

acelei plaje.

Își pierduseră chipurile adevărate

și colcăiau, ca nişte viermi ce-şi  

eliberaseră mătasea

din trupurile lor vii.

O putere a împărăției hazardului,

împletise firele într-o pânză groasă de păianjen

cu care acoperise ca o gogoașă soarele.

Priveam năucit pe fundul chiuvetei,

în acea gaură albă, cum furnicile negre,

orientându-se greu pe șenile,

încercau să alcătuiască,

într-un efort mintal de împotrivire,

litera V. Semn al victoriei,

sau un semn către nicăieri.

Când conturul deja se legase în margine

și litera aproape că se închegase în trup compact,

s-a spart imaginea. Ape tulburi

au țâșnit din cotloanele cerului,

rostogolind bolovani.

Fiecare bolovan

însoțit de un fluture sau înger.