În
sfârşit bucuria Simonei n-a avut umbre. Una din cele mai consistente şi fără
dubii victorii. Nici un moment nu i-a tremurat mâna încât biata Stosur arăta ca
un cangur paraşutat în zăpada roşie care nu ştia cum să comunice cu racheta
când venea mingea. Uitase pur şi simplu limba.
Noroc
cu arbitrii care strigau din când în când aut şi o rechemau la serviciu. Dacă
s-ar ar fi putut cu siguranţă ar fi sărit peste fileu să părăsească ţarcul
terenului…
Mă rog
să o ţină şi diseară pe Simona, starea de graţie!
6-2/ 6-0!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu