Azi e duminică.
Duminica lucrurilor întâmplate în ultimele două săptămâni. Să lungeşti
săptămânile într-una singură şi să tragi la galere(când tragi la galere timpul nu se comprimă). Să te izbeşti de valurile
furioase care vin negre spre tine să te răstoarne, în încercarea la care ai
fost supusă pentru a ajunge pe insula zeilor, căci nu poţi fi primită acolo
decât dacă ai trecut toate pragurile. Ea le-a trecut, precum Ahile cu un călcâi
atins de săgeată (la Roma). Nu l-a luat în seamă, l-a bandajat şi a mers mai
departe fără să ţină cont de rană. Mai puternic gândul de a sorbi glorie şi
nemurire din cupa zeilor!
Simona Halep a călcat
pe platoul înalt a doua oară, cu mult respect, dar pregătită de data asta să
câştige. A intrat în arenă pentru ultimul asalt. Nu mai avea în faţă un monstru
sacru cu şapte capete precum Sharapova, ci o copilă zvăpăiată şi smintită, ajunsă
nici ea nu ştia cum în marea finală, căruia nimeni nu-i dădea nici o şansă, dar
care probabil era progenitura unui zeu dintr-o legătură la beţie cu o muritoare.
Îi curgea prin vine fără ca ea să ştie, sânge albastru.
Cum să te lupţi
cu o copilă cu duşmănie? În sufletul ei bun, Simona a ales la început s-o
protejeze, să-i dea cumva lecţii pentru viitor. S-o înfrângă, dar fără asprimea
ce poate să declanşeze traume. Avea totul sub control. La 6-4 şi 2-0, o minge a
Jelenei Ostapenko a atins milimetric tuşa. Arbitrii au strigat că mingea căzuse
afară şi ar fi fost 3-0 pentru ea, dar Simona s-a opus, declarând că mingea a
prins tuşa. Nimeni n-ar fi făcut-o! A întors ghemul în favoarea Jelenei pentru
corectitudine. A trebuit să muncească din greu ca să-l câştige până la urmă.
„Da ce crede
fata asta, face daruri, deja se crede zeu?”
Zeii au lăsat
paharele cu vin pe masă şi au început să fie mai atenţi. S-au întors cu faţa
către letonă şi dirijând dintr-o dronă mingile,
i-au oferit tuşele şi fileul. Atât i-a trebuit copilului să prindă încredere, să-şi
elibereze braţul şi să înlţe zmeul.
Simona s-a
zbătut, a luptat din greu dar a pierdut
Spuneam. Azi e duminică.
Duminica lucrurilor întâmplate. S-o lăsăm pe Simona să se împace cu gândurile
ei, să-şi revină, să se odihnească şi sunt sigur că va începe iar să tragă la
galere.
Ca să-i mânii pe
zei, trebuie să fii egal cu ei!
Chapeau!
S-o
aplaudăm pe Simona oriunde o vedem!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu