În
13 aprilie 2013, exact acum 10 ani, îmi luam o informaţie de pe Agerpres şi o
comentam în Jurnalierul meu personal, Pasărea
ceţii. Google anunţase atunci că lansează o funcţie nouă care facilitează
posiblitatea de a trata cu el, ca partener strategic, dinainte, ce doriţi să faceţi cu datele dumneavoastră personale
şi cu întreaga operă digitală, după ce se va fi întâmplat să muriţi? Nu ne
grăbim, mai e timp!... Avea şi un titlu ofertant care mi-a rămas în minte.
Să
ne pregătim viaţa digitală de după moarte!
Mai
scosese Google din pălărie un iepuraş, o idee de geniu care alerga sprintenă pe
Câmpiile Elizee blogosferice.
Se
întrevedea posibilitatea certă, - datorită funcţiei celei noi, încorporate
într-o serie de servicii precum:
mesageria vocală, serviciul youtoube, reţelele sociale inclusiv Tic-Tok-ul, serviciile
de stocare şi distribuire de fişiere Drive şi nu în ultimul rând bibliotecile virtuale
cu e-bookurile lor vegetând ani lumină pe rafturi, - să-mi gestionez din rai destinul
în literatură. E mult mai important să tratezi cu Google, bag seamă, decât
să-ţi pierzi timpul cu Dosarul de intrare în Uniunea Scriitorilor.
Poţi să-ţi alegi dacă vrei să ţi se distrugă
opera după trei, şase săptămâni sau un an de inactivitate, şi, cenuşa să o
donezi unei bănci regenerabile de îngrăşământ organic, respectând astfel şi
politica europeană de mediu bazată pe principiile precauţiei, prevenirii şi
corectării poluării la sursă, și pe principiul „poluatorul plătește”. Varianta
asta e valabilă mai ales pentru cei ce-n timpul vieţii au publicat prea mult. Şi
poţi beneficia dacă nu te ajută bugetul de servicii funerare în rate fixe şi
fără dobândă prin programul
Star BT de la Banca Transilvania
Dar
noi ăştilalţi, mai năpăstuiţi şi cenzuraţi înnainte şi după loviluţia din
decembrie 89 de revistele oficiale, şi mă refer strict la spaţiul cinegetic
literar şi exclusivist bogat în mistreţi, măcar avem altfel de perspective...
Personal
optez, am vorbit şi cu Guşterele un personaj afectiv, să fiu cât se poate de
activ pe frontul posterităţii.
Am o singură problemă de depăşit şi anume, cum
o lămuresc pe nevastă-mea, când o fi la o adică, să-mi pună la căpătâi lângă
bănuţul pentru Charon şi un telefon mobil nou, cumpărat de la retaileri, iPhone
15, să pot expedia şi primi emailuri.
Prevăd că o să dau de dracu dacă Google se va
gândi vreodat’ să-mi ia dreptul la cenzură, adică de nu a mai fi cenzurat!...
Dacă cenzură nu e, nu e nici literatură!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu