Marele premiu

 

Nu am apetenţă la premii. Rar se întâmplă să aflu în timp util, despre un concurs literar la care ceva din interior să mă îndemne să trimit şi eu una dintre cărţile mele. Nu-s nici orgolios, nici mercantil! Probabil sentimentul neîncrederii în relativa acurateţe a cântarului, care ţine de o geografie gravitaţională, indusă de alinierea planetelor!... Iar, provincialul care sunt şi am rămas, chiar dacă m-am mutat în capitală, n-am simţit niciodată că aş putea fi plasat în centrul universului şi nu m-a interesat nici mercurialul...

Probabil mi se pare că nu autorul ar trebui să vină în întâmpinarea celor care jurizează, autopropunându-se şi trâmbiţându-și cărţile. Unii susțin că cele care trebuie, vin toate gata jurizate, și, juraţii ca să nu se plictisească nu mai e nevoie să le citească. Notorietatea bate ţintarul, e ca un vertij! Nu vreau să fiu eu duplicitarul care-și face griji...

Am avut în timp dezamăgirile mele, cum să mint! Chiar am considerat că sunt urmărit în general de ghinion. Spre exemplu, mai spre începuturi, am avut și eu astfel de fluturi de bonton. Am trimis un Glonţ de argint, prima mea carte de poezie aşezată(Doamne cum sună!), poezie aşezată într-un glonţ...(Sună tare!), la concursul Nora Iuga şi emoţionat m-am regăsit între finalişti după o primă evaluare. Dar finalul acelei liste nu s-a mai jurizat niciodată.

Sau o altă întâmplare am trimis Guşterele, încântat de cum îmi ieşise romanul la Concursul Augustin Frăţilă. Mă gândeam că am o şansă, zece mii de euro sunt bani grei! De vise rele!... Bine că nu au fost visele mele!... Probabil că atunci m-am lecuit!

În timp, am luat și eu niște premii pe prietenie, la eCreator în ani deferiți. Şi pentru proză, şi pentru poezie, şi pentru eseu. Recunosc m-am bucurat, că nu sunt fariseu și nici cel mai cel dintre tâmpiți!... Cât sunt eu de ursuz, nu le-am tratat cu refuz! Dar cărţile la concurs, consecvent cu mine, nu le-am înscris eu la negru pe sub masă. Din punctul ăsta de vedere m-am întors acasă integru.

În fotografiile scoase azi de facebook din ceață, după premiul oferit de eCreator pentru eseu, am lansat la Piteşti Tabletele în alb şi negru, primind şi aici un premiu major.

O sesiune de poze, eu pe post de statuie între două roze, Magda şi Denisa, două poete dragi mie!

Am uitat de psihoze, am uitat de artroze, a fost ca şi cum aş fi luat Marele premiu la poezie vie.