Nopţi şi zile la Melbourne

Nici pe mine nu m-a întristat acest dublu 3-6, în oglindă, al Simonei Halep în meciul cu Serena Williams de la Openul australian! Avea în plan să câştige mai mult în acest an, decât  cei 404250 de dolari, să-i ajungă măcar să construiască o casă cu grindă lungă pe lună, unde să locuiască împreună cu Iurucul ei. Nici Simona nu s-a supărat căci dacă n-a câştigat cu Serena Pacoste, sigur va avea noroc în dragoste!...

Să admitem, nu se ştie cum s-au întors zarurile, cum s-a ales în cărţi canasta, poate că au convenit amândouă  cum se împarte o cireaşă pe tort în părţi egale; cine urmează de data asta s-o ia pe cocoaşă, şi cine aprinde focurile bengale, c-aşa-i în sport!  Oricum Simona s-a asigurat pe vecie că Serena Pacoste îi va fi naşă de cununie.

În timpul  ăsta bătrânul lup de mare Ion Ţiriac, bătea barurile cu Alexis Ohanian, prinţul consort al Pacostei, uniţi în dublu interes platonian pentru o treabă măruntă, să găsească  un local de nuntă. Nu-i uşor în vremuri pandemice să împaci contradicţiile polemice din mintea miliardarului!

Să dăm americancei ce-a zis Cezarul şi Simonei Halep harul apostolului Pavel!

Că dacă dragoste e, e de toate!

N.A. Să nu uităm că Simona e cea care ne-a pus pe o hartă astrală… Şi de şapte ani străluceşte acolo sus!

Terapie cu Simona

 

Nu mai e mult şi se împlineşte magnificul Deceniu al Simonei Halep.

Cea pe care o bănuiam la început că e unul dintre acţionarii principali, la cel mai mare consorţiu al dealerilor medicamentelor de inimă(tot e la modă acum sănătatea!) –, ca să-mi dau seama la drum, după ani şi studii estetice de cercetare intensă, că de fapt, Simona doar aplică o terapie în masă, experimentală, curajoasă, de însănătoşire a naţiei şi a lumii ei de fani, cu episoade dramatice, chiar patetice, în serial, uneori. Băi calde şi reci, cum se poartă în plan mental, peste straturi de flori, genial pictate cu racheta pe hartă. Scapă cine poate!... Dar mai ales scapă de tahicardie planeta întreagă, prin călire şi artă!

Filmat cu drona spectacolul reuşit, pentru cine vrea să-nţeleagă cum se depăşeşte obstacolul, e ca un fel de trecere prin foc şi prin apă din prea multă iubire şi încredere de sine.

Întotdeauna dramatismul sportiv e total si aproape matematic în setul decisiv când dintr-un motiv sau altul Simo porneşte de la 1-5 sau 2-5! Se iese din clinci căzând în genunchi umil, luând-o de la început şi ridicând apoi la final în înaltul, zâmbetul cunoscut şi crucea.

Aşa s-a scris ieri în istorie. Simona Halep-Ajla Tomljanovic 4-6/ 6-4/ 7-5 Simona a câştigat, dar fără glorie…

Un giuvaer la coroana Soranei

 

Nu de obrăznicie şi agresivitate poate fi bănuită Sorana, că-i lipseşte. Cu un tupeu şi o lejeritate dezarmantă, când îi iese, ea poate desfiinţa orice adversar se nimereşte în faţă sa.

Fie o câştigătoare de Grand Slam, fostă lider mondial, sau altă stea, indiferent că o cheamă Kvitova sau altcumva!

Fie pe organizatorii de turnee, care nu dau seamă competitorilor, de condiţiile neegale ca locaţie şi antrenament!

Fie pe propriul antrenor, ale cărui sfaturi vocale o deranjau evident, interferând ritmul muzical ce se auzea prin cască în urechile sale, invitând arbitrul să-i dea Cruciatului, cartonaşul roşu!

Fie că se include, in perso(a)na, celor mai aprigi duşmani ai săi, de nu mai aude Sorana  pe ce gard îi cântă cocoşu. Şi nu mai ştie ce mască să-şi pună, din bumbac, sub pălărie, la compleu, când se-ntâlneşte cu Ion Ţiriac sub raza de lună!...

Nu că mi-ar place obrăznicia, dar uneori e folositoare şi bună când te scapă de zmei! O poveste frumoasă partida cu Kvitova! 6-4/ 1-6/ 6-1!!! Un giuvaer din coroana Soranei, dintre cele mai strălucitoare.

Felicitări, te mai aşteptăm!

A început australianul

 

Nu te duci aşa, taman până la capătul pământului, la antipozi ca să vii de-acolo cu mâna goală. Simona şi-a propus să se întoarcă acasă cu un colier de perle. Şi iată că azi în prima zi şi-a prins în şirag prima mărgică. A găsit-o pe plajă printre scoici, sub privirile admirative ale câtorva canguri, fără să fie nevoie să se scufunde în adâncuri.   Scriam aceste lucruri după primele 27 de minute din partidă, când s-a încheiat primul set cu 6-2. După cel de-al doilea nu doresc să-mi irosesc crude cuvintele. Le mai ţin să se pârguiască în soarele australian. Consemnez doar victoria 6-1!

Kamala şi merele

 

Ce mi-a rămas mie din ziua istorică de ieri a Americii şi a lumii întregi, ce m-a impresionat cel mai tare, stând la televizor în fotoliu, trecând dincolo de asediul atmosferei glaciale ce luase în stăpânire capitala, cu străzile ireal de goale…

Dincolo de cele 200000 de mii de steaguri americane plantate  în locul oamenilor pe esplanada, de la Capitoliu...

Dincolo de ţinutele elegante ale doamnelor ce-şi purtau în imagini, zâmbetele studiate în faţa oglinzii şi cântărite cu exactitate, din păcate bine mascate, la ceremonie…

Dincolo de onorabilitatea celor trei cupluri de foşti preşedinţi, care l-au scos din minţi pe Trump, punând mai abitir în evidenţă mârlănia lui… El n-ar fi trebuit să lipsească din spectacol, şi, cu siguranţă ar fi primit suvenir, un OSCAR pentru rol secundar… Aşa, a văduvit-o şi pe biata Melania de statueta ei de mare star între primele doamne.

Cum spuneam, ce m-a impresionat pe mine, n-au fost nici mănuşile împletite din lână ale lui Bernie Sanders, devenite viral, nici Lady Gaga interpretând imnul naţional, ci, hohotul de râs al Kamalei Harris, când a trebuit să-şi citească pe o listă, propriul nume rămas vacant în senatul american. Cascada aceea atât de sinceră, dezlănţuită şi plină de adevăr, o interpreta cu atâta convingere şi plăcere, de parcă muşca dintr-un măr ionatan…

M-am liniştit! Biden ca Biden, da Kamala să aibă mere!...