luni, 6 martie 2017

scărarul



scărarul
           celţii,  credeau că se trag din copaci.
           se dedică lui Emilian Sude





între două
tulpini de arţar
două
scânduri
prinse în cuie
şi iar
desprinse
cu cleştele
de scărar

rânduri
rânduri
de trepte
înălţate
mereu
sub picioare

…omul
îşi suie
greu
crucea
în spate

aproape
ajuns
nu mai are
răbdare
i se pare/crede
că poate
să calce pe ape

cu ochii
în soare
vede
crucea
cum se roteşte
ca o elice 
şi piere

în cerul lui de scărar

cum cad
din arţar
micile
elicoptere
ale toamnei

Volum in pregatire. Ceara si miere

duminică, 5 martie 2017

Poetii cetatii. La cafeneaua Sheida





În lumea asta cu tendinţe şi angoase globale, în care valorile sunt apreciate doar după conturile din paradisurile fiscale, iar voturile democrate totalitare în orice scrutin sunt gestionate de serviciile lui Putin, unii nebuni frumoşi, lăsaţi în libertate cu viciile lor asumate, pot deveni periculoşi!
Ca dovadă doar ieri, poeţii cetăţii amestecaţi şi becheri, şi femei impare scăpărând metaforă într-o cafenea oarecare şi consumând de pe masă anafură cu pălincă mascată, amestecată cu ceai în pahare, n-au văzut vai că peste stradă arde o casă…
Mă aştept ca statul de drept să urmărească deja ideea, nu cumva  trecuse drumul scânteia?...
















miercuri, 1 martie 2017

Mărţişor




în cartea în care scriu eu
ninge tot timpul
caligrafiez cu acribie
literele albe
zăpada iese din pagini
abia de mai disting
marginile

continui să scriu
ca şi cum mi-aş tivi sufletul
dar în noaptea asta
s-a întâmplat un miracol
firul alb din literele
mele s-a împletit
cu un fir de mătase roşie

şi să se întregească minunea
pe covor au înflorit ghiocei.

duminică, 26 februarie 2017

Cum crestinam copiii



Am fost într-o creştinare la Piteşti în fieful roşu al PSD. Uite cum viaţa îţi întoarce nemiloasă vorba şi volanul în curbe!... După marele miting ce m-a scos din fire şi umplut de ruşine, miting de altoit grinda grindeanului şi făcut casting actorului uitat, pe fără de numele lui vasile pieca, rebel, prăbuşit în genunchi în piaţă ca la cinemateca, l-aţi văzut cred, bietul de el!…
Un trunchi neînţeles şi zidit, nu în focul iubirii ca o Ană lăcrimând zidul mănăstirii, ci ca o blană subţire din lemn câinesc îngropat până la ţâţişoară, idolatru din fire, în zid la teatru Al Davila pentru ţărişoară şi neam românesc. Primise sarcină de partid.
 După marele miting - cum întorceam vorba în curbe la început - am promis explicit că n-am să mai calc în urbe. Dar s-a născut Vladimir şi iată-mă-s la Noblesse, savurând un botez de succes. Au venit la Vladimir trei zâne bune, ursitoare şi cadâne, direct de la şcoala de vară a tineretului social-democrat. Prin urmare piteştenii ăia mici văd roşu în faţa ochilor, de la creştinat.
Poftiţi de vedeţi!