Protest deschis

Un fapt. Prietenul meu Virgil Diaconu, scriitor si poet cu peste 11 volume publicate( poezie, eseuri filozofice, eseuri de estetică literară) directorul revistei Cafeneaua literară, angajat al Centrului Cultural Pitesti este disponibilizat.
Evident că orice instituţie (fie ea şi culturală) are în structura organizatorică o diversitate de profesii indispensabile; onorabile în sine: contabil, şofer, femeie de servici şi în speţă: lăutari, secretare, traineri şi tot felul de altfel de animatori şi animatoare.
          Unde să mai încapă şi scriitorul?!...

Nu punem la îndoială nobilul act al guvernului (O.U.G. 63/2010). La urma urmei un titlu nobiliar nu e un titlu mobiliar, nu poţi să-l dai oricui. Şi Virgil este deja din 2007, slavă Domnului, „Fiu al Argeşului”cu patalama în regulă.
          Suntem de acord şi cu viziunea celui care într-un final a cântărit şi a pus iscălitura dând greutate deciziei:
           „E dovedit, geniile ca să fie genii este obligatoriu să trăiască în mizerie, ca Eminescu la Timpul lui!”
           E timpul oare, s-avem şi noi un geniu vizionar în grădina publică?!...

Reacţii:
*
Scris de Secretar
http://www.uniuneascriitorilor-pitesti.ro/prima-pagina.html
Miercuri, 18 August 2010 21:04
Comunicat

Se ştie că în aceste zile Ordonanţa de Urgenţă nr.63/2010 se aplică în toată ţara în litera ei. Aproape o sută de mii de salariaţi sunt trimişi în stradă. De efectele acesteia nu scapă nici cultura şi literatura.
Luni, 16 august 2010, poetul Virgil Diaconu a fost înştiinţat oficial că va fi concediat din postul de redactor al Centrului Cultural Piteşti, fiind trimis în stradă fără plăţi compensatorii (desfiinţate de ordonanţa de mai sus) şi fără posibilităţi de contestaţie.
Asta cu doi-trei ani înainte de pensionare.
Virgil Diaconu este membru al Uniunii Scriitorilor, Filiala Piteşti, este directorul revistei “Cafeneaua Literară” şi figurează în Dicţionarul general al literaturii române editat de Academia Română şi în Dicţionarul biografic al literaturii române, coordonat de Aurel Sasu. Este autorul a nouă cărţi de poezie şi a două volume de eseuri, apariţii editoriale premiate de Filiala Piteşti a Uniunii Scriitorilor din România şi de alte organizaţii culturale. Este prezent în diverse antologii , iar Consiliul Judeţean Argeş i-a acordat în anul 2007 titlul de Fiu al Argeşului.
Comitetul de conducere al Filialei Piteşti a Uniunii Scriitorilor din România îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu lăsarea pe drumuri a unui membru al său la vârsta de 62 de ani, cu atât mai mult cu cât şi aşa salariul era unul jenant de mic, sub al unei femei de serviciu.
Comitetul Director
al Filialei Piteşti a Uniunii Scriitorilor din România  

*

Evu Eugen evueugen@yahoo.com Draga prietene Virgil Diaconu, Imi exprim indignarea si scarba fata de tot ceea ce se intampla cu tzara, e un genocid. Cu atat mai intristator ceea ce se petrece cu noi, cu scriitorii ultimei constiinte care mai respira. Ii exprim deplina solidaritate confratelui, valorosului mentor si arhitect de revista, intelegand ceea ce simte. Acum 3 ani, disponibilizat, apoi somer si in fine pensionat de guvernul Bocbasist, am triat dramatic astfel de impas. Cred ca USR ar trebui sa isi apere titularii, dincolo de eternele vrajbe, sa aiba si acel rol de sindicat de care avem nevoie a ne apara ca instituie nationala. Draga Virgil, te rog sa continui inconjurat de numerosii scriitori si ceilalti oameni de cultura / a lupta pentru conditia ta de om in cetatea culturala, iar daca veti razbai sau nu, va raman aproape cu tot ce simt si fac. In eventualitatea unui protest subsemnez. Eugen Evu_scriitor * pop aurel <popaurel22@yahoo.com>  Dragii mei, e trist. Sa dai afara un scriitor de calibru lui Virgil, n-am cuvinte. Sunt alaturi de el in aceste momente. nu stiu cum s-a rezolvat cazul Angelei Furtuna ??? Trebuie miscat ceva, daca se lasa asa vor urma si alti: Chiar nu se poate face nimic ? Cu pretuire pentru voi toti. Aurel Pop, redactor sef revista Citadela Satu Mare.

La fantana. Pitesti, august, 2010.

Philosophii de familie

          Mi-am adus aminte una dintre problemele care mi-au marcat copilăria provocându-mi multe bătăi de cap. Domnul învăţator ne-a scris pe tablă enunţul cu creta, după care s-a uitat lung la noi măsurându- ne cu privirea lui împovărată de vreme. “Dragii mei, ţineţi minte că sunt multe momente care se petrec o singură dată în viaţă. Puteţi afla unul dintre acestea, găsind soluţia corectă a problemei pentru acasă.”
          După ani, când fiica cea mică avea deja la rândul ei nouă primăveri şi aceeaşi dilemă şcolară, s-a apropiat de mine plângând. “Tată, cum aflu când faci tu dublul vârstei mele?...”
          Nu i s-ar fi întâmplat niciodată asta, cu siguranţă Cristinei, fiica cea mare, geniul mathematic al familiei. Am răspuns mecanic amintindu-mi privirea pierdută a învăţătorului: “Scade din anii mei vârsta ta şi înmulţeşte cu doi." “Nu-nteleg, vârsta nu scade, se-adaugă întotdeauna!”. Nici eu nu prea înţelesesem la timpul meu. “Atunci, adună anii, unul câte unul în două şiruri ca de mărgele, şi măsoară din când în când cele două fire.”
          Săptămâna trecută Ramona a rezolvat de-adevăratelea problema mărgelelor înscriind pe tortul ei aniversar, jumătatea vârstei mele. Se întămplă în viaţă o singură dată.
          Fiul ei Toma, numără pe degetele de la o mână deocamdată doar până la 4, dar ne-a spus foarte ferm aseară, că Duminică de ziua lui, pe tort ar vrea lumânări multe-multe, pentru degetele de la ambele mâini, şi se gândeşte c-ar putea lua în calcul chiar şi degetele de la picioare.
          La 4 ani, te grăbeşti să treacă timpul, la 62 vrei, să dai timpu-napoi !

PS. Am uitat să precizez tortul a fost executat la cofetăria Cafina (Bucureşti) şi consumat în familie.

Nu e Povestea porcului - partea II-a

                   Nu ştiu dacă în continuarea de azi să-l plasez pe Piţi între personajele pozitive din Povestea porcului.

                   N-o fi el vre-un Făt Frumos, dar nici Păcală şi sigur nici Păcălitul. Căci la şcoala de meserii a vieţii la câteva materii pe care s-a bazat, Piţi a căpătat fără îndoială expertiză şi titlu de Doctor. Zarurile şi fotbalul l-au făcut dandy al juveţilor şi nu numai. Si dacă mai punem la socoteală, cât de trendy cade costumul pe el de zici că e decupat din revistă, şi morga aia scrobită de lord, mai că-ţi vine să crezi că prin vine îi curge sângele roş-albastru de viţă nobilă, al Stelei de mult apuse. Sânge adevărat, cu cepul ştemuit direct la sursă.

                    Şi-atunci cum să nu-i pretindă garanţie la contract, drepturile cuvenite din moştenire, ciobanului latifundiar?... (DEX/ Latifundiar _ adică Gigi şi-a lăţit fundul pe numele şi proprietăţile sacre ale Stelei!).

                    Cât crede el cu verii lui c-o să-şi mai pască oile pe terenurile armatei, că deja sunt pârloagă!

                    Din păcate Steaua, ce păruse de două luni sub comanda lui Piţi, că-şi va regăsi traiectoria, o ia în jos, n-are altă cale.

                    Un timp, Becali va mai behăi singur pe ecranele mogulilor. Se vor plictisi şi mogulii.

                Cu ultimii Euro, adunaţi într-un apropiat-târziu, din marea sacrificare a mieilor, îşi va cumpăra televiziune proprie, probabil OTV-ul lui Dan Diaconescu atunci când acesta va părăsi campania prezidenţială, înşelând poporul, şi înşelând-o şi pe Elodia cu Mititica.

                  Sfătuit de Vadim, într-o inspiraţie maximă, va transforma OTV-ul în televiziunea copiilor, şi 24 de ore va depăna pe ecran, nu Povestea porcului ci, inegalabila Poveste a oierului cu stea în frunte.

Si-am încălecat pe-o şa roasă de cal şi-am adus povestea la mal

Şi-am răsucit firul de lână ca artiştii, să se bucure o săptămână, toţi microbiştii. E drept că am răsucit şi jungherul, dar a meritat-o oierul!...

Foto:httpwww.all-news.rofilesimagesmedium2900.jpg

Nu e Povestea porcului _ partea I-a

  Foto :  httpwww.ciobanul.comwp-contentuploads200902cioban.jpg            



               Între minunatele poveşti crescute în creanga de aur a ştrengarelui Nică de la Humuleşti, nu se află sigur povestea oierului cu stea în frunte, şi palat precum soarele, de se-nvârt în jurul lui toate televiziunile mogulilor, mai ceva decât căluşeii la Târgul de Sântămărie, iar bieţii badiguarzi aleargă cu limba scoasă de-un cot să le facă bezele.

               De-ar fi fost măcar Povestea porcului, că noaptea oricum porcul se leapădă de piele şi devine prinţ.

               Nu e cazul în speţa despre care facem vorbire. Oierul nu-i boier, cât-îi ziua de lungă!... Şi poate să-şi toarne pe el noaptea, odicolonul din lume, la Cazino când joacă la ruletă, tot a zer trăzneşte şi căcăreze de berbec.

               Bieţii ăia de la Bruxelles sunt speriaţi tare că le promise ciobanul că finanţează pentru parlament un proiect cu biserică şi-o stână de oi în curte, bineînţeles cu fondurile lor europene.

               “Cade bine după rugăciune, un bulz cu mămăligă înainte de votul în comisii.”

               Doar cu suporterii Stelei, nu prea i-a mers. Aştia îl citiră pe Becali din scoarţă în scoarţă. Drept-îi că, nu prea era mare lucru de citit.

               O-i = Oi !

               Bo-i = Boi !

               La Lei, lucrurile erau deja încurcate:

               Le-i n-oi = Eu-r-oi ! Orişicâte vocalize ar fi făcut biata învaţătoare cu Leii, Gigi, tot Euro scotea din valiză. (Din valiza de cunoştinţe, nu aia de la proces.)

                Brânza lui tat’su l-a scos din şcoală într-un târziu. Ba învăţătoarea îi şi dădu menţiunea întâia, după locul trei:

                “Brânză bună-n burduf de câine!”

Va continua mâine.