Bucovina. Manastirea Humor. Rusalii.

Ratacit in lumea literaturii. Album

Amurgul zeilor _ Etapa a IV-a de concurs

Nota: Tema cere sa comentam fotografia lui Calin Hera. Facand abstractie de titlu (Bonjour) eu am trecut pe malul celalalt

          Sena clipocea greoaie deranjată de înşurubarea către nicăieri a motorului. Gândurile celor doi se cuibăriseră în barcă, plonjând ca într-un capăt de lume să prindă din urmă ultimele raze de soare, înmuiate sub orizontul întinderii de apă. Perechi de îndrăgostiţi aşteptau cuminţi pe mal să se tragă cortina întunericului. O chitară îşi incepuse preludiul, armonizând degetele chitaristului şi antrenându-le pentru mângâierile promise. 
          Grijile de peste zi adăstau obosite în genţile abandonate pe jos.


S-a deschis votul popular. Cel care conteaza pt mine. Daca v-a placut Amurgul zeilor  bifati-l si votati aici 
Se poate vota pana luni 27 iunie ora 13

Moşii de vară.si poveştile opozitiei

Doamne ce popor imaginativ avem. Vine unul, scamator, la marginea pădurii cu un gioben; ai zice mai să scoată din el doi iepuri albi şi ce să vezi – în locul urechiaţilor, două panglici portocalii fluturând pe valul de admiraţie şi ovaţii ale poporului pedelist. De atâta emulaţie, nici că se vedea scrisul cu fir de aur pe fond portocaliu, unde povestitorul însăilase proiectul noii constituţii şi împărţirea în opt a regiunilor administrative. Doar că nu impui aşa simplu basmele, romanilor!

Tocmai trecea pe-acolo Ponta, pe post de Scufiţă Rosie(ca să câştige voturi, îşi făcuse operaţie de schimbare de sex). Se ducea la Bunicuţa în pădure cu demâncare şi, căscând gura la cinstita adunare, nu băgă de seamă că se lăsase întunericul. Acu n-aveţi a mă întreba cine-i Bunicuţa, că-n partida aia ce se crede învingătoare la viitoarele alegeri,  a rămas singura minte limpede, restul partizanilor, într-un glas unanim, stau cu limba inţepenită pe nordul Băsescului. Au şi ei dreptate în zarva valurilor, e nevoie de un reper. Nimic mai sigur decât busola marinarului.

- Dacă s-a făcut noapte, se lumină într-un timp Scufiţa, n-am decât să mă fac frate cu lupu, că nu şti-n pădure de unde paşte primejdia. Dar nu frate, mai bine văr, tot sunt mâine moşii de vară! îi veni gândul din urmă, ăl bun, ca să nu se supere nici baronii.

- Imi zici vere, pân la moarte, lupule?!... Si Crinul privind visător dintr-o parte:

- Da, verişoară!

Prost scriptum. In timp ce culegeam aceste rânduri, extrăgând umorul din top show-urile de glorie ale Realităţii, a venit burtiera care m-a aruncat definitiv si irecuperabil în neant. “Băsescu ciopârţeşte Romania!”. Nu-nţeleg socoteala. De la 41 la 8, unde-i ciopârţeala?...

Chit că, piteştean get-beget nu pricep nici la ei, cum să-mi caut la Ploieşti cercei…

Dosarul "Albastrii" - acatist de final

 În mintea mea rândurile ce se vor aşterne în continuare n-au cum să fie ale unui acatist. Nici Dumnezeu nu ne-a învrednicit cu harul iertării şi nici suferinţa nu ne-a putut curăţi îndeajuns de întinăciunea gândului, ca să fim mântuiţi. Îi dau dreptate Claudiei că mărturisirea poate să fie o terapie, dar rostirea ei trădează alchimia vieţii, cuvântul fiind doar un pom desfrunzit.

Am cerut tuturor înscrisuri, (note, păreri, opinii) contribuţii pentru dosar, “celălat dosar al albaştrilor”, să încropim o imagine de azi, fără mari pretenţi pentru că nici rândurile mele dincolo, nu s-au însăilat mai bine. N-am împărţit taberele, le las amestecate. Nu suntem mulţi în carte, constat, cu securişti cu tot, c-am încăpea uşor într-o biserică. Dar nu vreau slujbe, spovedanii şi solemnităţi, încolonaţi şi singuri, mărşăluind, mi-aş dori să ne oprim sub cerul liber, albastru, ţintuiţi într-o livadă de cireşi înfloriţi.

Caut lumina cuvântului de înviere, numai că bestialele flori de cireş mi-au străpuns toate simţurile. Ciuruite, organele au căpătat simţ olfactiv. Nu mai disting literele, s-au risipit parc-ar fi nişte jerbe de fluturi. Şi un pian dement, tocmai acum şi-a găsit să-şi dezintegreze sunetul clapelor în cerul îngerilor. Mă iertaţi de neputinţă eu voi alege să tac aici.