Sǎ aduci
delaţiunea în balanţa justiţiei, la rang de etalon al mǎsurii și ca monedǎ de
schimb pentru libertatea corupǎtorului sau celui dovedit corupt, mi se pare o
josnicie mult mai mare decât nota informativǎ pe care securistul fostului regim,
o plǎtea informatorului ce-și turnase nevasta, dupǎ ce aceasta obositǎ de la servici,
îi destǎinuise în pat cǎ aflase de la bunici cǎ dragostea ar fi mai frumoasǎ în
Germania și ar fi bine dacǎ și ei împreunǎ ar încerca…
Laș, a doua
zi bǎrbatul încodeia în faţa ofiţerului cu lux de amǎnunte, cum o sǎrutase el pe gurǎ luându-i tot oxigenul, îi
descheiase sutienul de la încheieturǎ sǎ o tragǎ mai bine de limbǎ și sǎ-i
dibuie sinapsele dușmǎnoase ale gândului. Multumit de situaţie și pentru cǎ rǎmǎsese
timp sǎ-și corecteze semnele de punctuaţie, a trecut pe la casierie sǎ-și încaseze
recompensa.
În oraș, în
drum spre casǎ, cumpǎra o sticlǎ pintecoasǎ de vin sǎ-l bea cu nevasta și s-o
mai descoasǎ puţin…
Asta
înţeleg eu din ce se întâmplǎ azi la procurori. În arest preventiv, cu sau fǎrǎ
motiv, pe bandǎ rulantǎ, îi boteazǎ literar mari scriitori. Primiţi în Uniune fǎrǎ
dosar.
Mǎi oameni
buni, nu cǎ n-aș vrea sǎ-i ia DNA-ul pe hoţi! Dar,
sǎ nu ne trezim cu delaţiune, cǎ ne ia pe toţi!
