Halepeno de neoprit

            Bunǎ dimineaţa oameni buni! Simona Halep ne-a mai fǎcut azi noapte un cadou și va juca în semifinalǎ la Miami, înfruntând-o pe Serena Wiliams așa cum ne-am dorit. În primul set cu Sloane Stephens a intrat în teren de la înǎlţimea meciului cu Silvia Peneta și a zburdat aproape fǎrǎ rateuri ca o cǎprioarǎ pe versant. Un 6-1 sec în faţa unei gazele care pǎrea, cu picioarele ei lungi, cǎ nu știe sǎ se sprijine de pietrele muntelui.

            Setul urmǎtoar a început tot așa. În câteva minute se fǎcuse 3-0, cu douǎ break-uri ce pǎreau decisive. Relaxatǎ, ajunsǎ deja pe platou, începusem sǎ ne gândim cǎ alergarea ei ușoarǎ va închide prea grabnic și fǎrǎ emoţii o ascensiune ce nu va avea istoric.

            Și odatǎ parcǎ s-au reașezat plǎcile tectonice, suprafaţa de joc s-a înclinat imperceptibil și unghiurile de lovire ale rachetei s-au închis cu câteva miimi de secundǎ. Pânǎ sǎ-și refacǎ reglajul fin, o serie de trasoare au poposit în banda fileului, altele au explodat cu câţiva centimetrii dincolo de tușe. Nu s-ar putea spune cǎ Simona cedase mentalului, iar de partea cealaltǎ Sloane cǎpǎtase idei. Simona își continua tirul neîntrerupt de rafale în orb, își pierduse ţinta și parcǎ insista cu nerǎbdare sǎ-și iroseascǎ muniţia pe mâna ei. De la 3-0 s-a ajuns la 4-3 pentru americancǎ. Patru ghemuri pierdute la rând de sportiva noastrǎ.

            Aducându-și aminte cǎ a doua zi urma asaltul decisiv cu Serena și energiile trebuiau pǎstrate, s-a dat un pas înapoi, a respirat adânc, și-a luat din tribunǎ porţia de încurajǎri, și a reînceput sǎ adune punctele pe tabela de scor . 5-5. Apoi breakul, și a închis fastuos cu zâmbetul ei luminos. 6-1, 7-5.

            Cǎ o ultimǎ remarcǎ, precizez. Și la Indian Wells, și la Miami s-a vândut bine tricourile Halepeno și tricolorul românesc. Bravo SIMONA!

http://wtatenn.is/AYCr6G

UnEscupres.ro Tragediile lumii

O ceață groasă s-a ridicat încă de dimineață din măruntaiele pământului. Umbrele celor 22000 de ofițeri polonezi asasinați în pădurea morții au ieșit nerăbdătoare din gropile comune să-și îmbrățișeze urmașii. Lacrimile poporului polonez răscolesc neliniștile istoriei. Katynul afișează din nou un zâmbet hidos al hazardului. Șaptezeci de ani triști, uitați, scurși în întunericul ostil al memoriei. Clipe nesfârșite pe manșa încrâncenată a bătrânului Tupolev TU 154. Puternică emoție a vajnicului președinte polonez Kakzynski, grăbit și mândru să reconsidere adevărul poporului său.

            Vizibilitate redusă. Controlorul de trafic, încălcând standardele, vorbește neînțeles în limba lui Beria. Pilotul ratează aterizarea pe pista scurtă a aerodromului militar, o dată, de două, de trei ori. Inexplicabil, mult lateral, în condițiile în care tehnic abordarea părea corectă.

            Încercând să îndrepte avionul spre pistă, aripa morții se înclină razant, prea razant, spre aceeași pădure blestemată, sfidând destinul. Impactul e groaznic. Umbrele ceţii se contopesc cu trupurile contorsionate, într-o îmbrățișare teribilă cu metalul și flăcările.

Dincolo de flăcări, pădurea Katynului rămâne încremenită, neatinsă, vie.

Nu știu să închei. Tragedia poloneză și tragedia lumii continuă cât timp sunt condamnate pădurile să ascundă crime.

                                                 Scriam acest text în decembrie 2010

            "După 5 ani de investigații, procurorii militari polonezi au dat publicității în aceste zile rezultatele anchetei privind prăbușirea în 2010 a avionului prezidențial polonez în pădurea de lângă Smolensk, în urma căruia și-a pierdut viața Președintele Lech Kaczynski și alți 95 oficiali de vârf, inclusiv supraviețuitori ai masacrului de la Katyn din Al Doilea Război Mondial, la a cărui comemorare zbura avionul."

            Procurorul polonez Col. Ireneusz Szelag a concluzionat că doi controlori de trafic ruși de la aeroportul din Smolensk se fac vinovați de prăbușirea aeronavei. Rǎmâne singurǎ întrebarea. Au executat un ordin?

Gala premiilor poeziei de dragoste. Cenaclul de urgenta

Varianta

Gala poeziei de dragoste. Cenaclul de urgenta

Un drept la replicǎ

          Celor care și-au exprimat nemulţumirea pentru postarea anterioarǎ.(In Zepelinul Cenaclului de urgentǎ)

            Trebuie sǎ recunosc, nu mǎ așteptam la reacţii atât de vehemente. Sunt de acord cǎ jurizarea nu a beneficiat de reguli precise și așa cum m-am temut cei patru din juriu suntem vǎzuţi precum cavalerii Apocalipsei… Menţionez cǎ nu am acordat Premiul Nobel și nici mǎcar Premiul Mihai Eminescu…

Ce spun eu în textul postat anterior?

• Niște oameni stimabili de la Cenaclul de urgenţǎ, un cenaclu nou, fǎrǎ experienţǎ și pretenţii, având și o editurǎ Art Creativ tot nou înfiinţatǎ, încearcǎ sǎ-și facǎ loc în piaţǎ cu entuziasm, propunând membrilor sǎi evenimente. Lǎudabil!
• Organizeazǎ un concurs de poezie – fǎrǎ a ameninţa ierarhiile oficiale sau neoficiale prestabilite – cumva, în grǎdina proprie, dând posibilitatea sǎ participe la competiţie și alţi doritori din afara cercului celor care publicǎ de obicei în site-ul Cenaclului.
• Tematica incitantǎ a fǎcut ca numǎrul înscrișilor sǎ se apropie de 2oo, calitativ eterogeni(toţi românii poeţi, nu?). În aceste condiţii s-ar fi impus preselecţie.
• Am acceptat sǎ intru în juriu la rugǎmintea Danielei Toma dar am cerut sǎ ne cunoaștem dinainte și sǎ ne punem de accord asupra unor reguli și criterii de jurizare. Nu s-a putut.
• Opţiunile pentru cei zece finaliști au fost total diferite așa cǎ s-a recurs la un compromis, fiecare “jurat” propunând din lista proprie 3 nume în dupǎ amiaza evenimentului.
• Notarea s-a fǎcut pe loc și opţiunile s-au armonizat cât de cât, dar, cu raportare doar la acea listǎ subiectiv alcǎtuitǎ. Era imposibil în condiţiile date sǎ nu producem neplǎceri.
• Surprinderea mare a mea nu a fost vocea nemulţumiţilor (ei pot avea dreptate! și pot înjura dacǎ simt cǎ le folosește), ci mai ales vocea unui tovarǎș la jurizare care post factum, dupǎ ce l-a notat pe câștigǎtorul locului 1, cu 9 puncte din maxim 12, se exprimǎ profitând de douǎ greșeli de tastare(am corectat) într-un comentariu:  “La gramatică aveţi carenţe. Locul întâi nici nu merita calificarea!”
• Aș putea aprecia cu aceeași unitate de mǎsurǎ: aveţi carenţe la matematicǎ(!), dar, rǎmâne între noi și la literaturǎ… dacǎ stau sǎ consult lista dumneavoastrǎ. Sincer îmi pare rǎu cǎ a trebuit sǎ rǎspund, dar aţi mai postat un comentariu insistând: “Pacat! Asta înseamnă că nu aţi avut replică. Nu v-aţi putut susţine cele consemnate în pagina blog....Chiar sunteţi PASĂREA CEŢII (Cristian Neagu). 
• De aici încolo chiar am sǎ intru în ceaţǎ la mai bunǎ vedere!