In revista

Am descoperit intamplator pagina in Nomen Artis. Multumesc Viorela Codreanu Tiron

Lupta soldatului cu umbra sa

Sarbatorim azi, Înălțarea Domnului și Dumnezeului Nostru Iisus Hristos,Sf. Împărați Constantin și Elena. Ziua Eroilor Neamului

a soarelui cocoaşă

se întinde leneşă

în afară

oştire înfrântă

iarba uscată

se târăşte

printre copaci

  

doar o fâşie

proaspăt arată

vie şi murdară

flutură steagul

pe ogorul arid

  

de-atâta luptă

viaţa însăşi

stalactită

ca o lance tandră

îşi prelungeşte coasta

în trupul sleit

  

stau rezemat

la un capăt

de lance

cu celălalt capăt înfipt

în umbra mea

  

prizonieri

eu şi lancea

într-o cocoaşe de foc

dintr-un cer

răsturnat

  

eu - flamura umbrei

și ea - bravul soldat


Ceară și miere

Bursa îngerilor. Ultimii ţapinari

Turner

cu pieptul dezgolit

tac primenind

vorbele grele

ale rugǎciunii

sub piele

diluviul mǎ strânge

încercuit

precum coaja

unui copac

dacă fulgerul

ar fi fost ursit

să spargă

spinare norilor

poate cǎ

s-ar fi retras

potopul

pe albia

zorilor

doi câte doi

perechi

urcăm pe corabie

mireasmă de sare

apa trece curând

peste bordul înalt

năpădeşte

precum iarba

timpul 

înşiraţi pe zare

îngeri ţapinari

convoi de plutași

cară stejari 

...doar în cer

a rămas pământ

pe un vârf de munte

un imaș

cu pădure de cruci

singuri peştii

uitaţi

în adânc

tăcuţii peşti

tresar

năluci

în ecoul

loviturilor

de secure

Ceara si miere - in pregatire

Premianţii Argeșului

Foto Ilie Vodaian

            Mai sunt câteva zile și la 1 iunie Revista Argeș intrǎ în plinǎ maturitate numǎrând anul 50 al existenţei sale. Fǎrǎ îndoialǎ meritoriu începutul, dat fiind faptul cǎ în zona noastrǎ prin excelenţǎ industrialǎ, nu plouase cu intelectuali si nici nu prisoseau tradiţiile culturale ca în marile centre urbane, iar o revistǎ literarǎ era greu de stǎpânit în regimul acela. Putea naște idei, iar viteza de propagare a ideilor devenea periculoasǎ dacǎ organul, din turnul de control, n-ar fi fost dinainte pregatit sǎ dirijeze la sol avioanele de hârtie! Orice-ar fi n-ai cum preveni, cu alte cuvinte, aterizǎrile forţate, ca nespecialist!...

          În ianuarie 1966, un grup de scritori mai grǎbiţi se pare decât se vroia, tipǎriserǎ deja revista Meșterul Manole, dar securiștii nu legaserǎ zmeul cu sfoarǎ. Comform Scurtei istorii publicatǎ de Jean Dumitrașcu, aceștia erau: Baruţu Arghezi, Dan Biţică, ing. C. Budan, Al. Cerna-Rădulescu (secretar general de redacţie), Şerban Cioculescu, Mihail Diaconescu (redactor-şef), arh. V. Manu, Augustin Z.N. Pop, Gh. Stănculescu, Gabriel Ţepelea, ing. Nicolae Ţivilea.

          “Dragilor, zborul liber vǎ omoarǎ când ai aripi de șindrilǎ!” Și nu i-au mai dat drumul sǎ circule. Pe Argeș în jos ajunge un singur mit sacrificat!... Partidul a dictat angajǎri noi la securitate. Nu le-a cǎzut bine ǎlora bǎtrâni deveniţi eroi dupǎ ce-l arestaserǎ pe Arsenescu în munţi.

          “Puștii ǎștia noi, sunt prea sensibili și pun prea mare pasiune și preţ pentru artǎ, nu ne știu de stǎpâni! Mǎ bǎieţ’ știţi voi cum se aruncǎ o gǎinǎ moartǎ-n coteţ!?...”

          Și cu osârdie și-au instruit ortacii cum devine, cu “ţâţa vacii…”

          Poate fii și o astfel de abordare! Nu doar cea de faţadǎ. Luaţi-o ca pe-o butadǎ!… Cercetaţi angajǎrile de la securitate din acea perioadǎ. Bǎieţi tineri de pe bǎncile faculţǎţilor s-au instruit punând la punct reţeaua de anihilare a potenţialului dușman. Inteligenţia era dușmanul declarat al luptei de clasǎ. Fiind acum pregǎtiţi cu reţeau formatǎ, se putea pune pe masǎ și revista.

          Meritorie și existenţa ei în continuare, cǎci a trebuit sǎ se strecoare cu abilitate printre capcanele întinse pe de-a rândul! Redactorii șefi, indiferent care dintre ei, pe rând, au avut în gând sǎ nu-și dea cu dreptul în stângul, sǎ nu devinǎ lucrarea nici prea cinicǎ, dar nici prea partinicǎ. Starea zborului de siguranţǎ dincolo de plafonul de nori!

          Cu mici scǎpǎri, în mare s-a reușit fǎrǎ lupinguri și tonouri în picaj. Doar în vremea lui Tomozei s-a mai sǎrit din caroiaj. El a mai riscat de amorul artei, pilotând atunci poate cea mai bunǎ revistǎ din tarǎ.

          În ce mǎ privește am publicat în Argeș prima oarǎ în timpul acela. Și dragǎ mi-a rǎmas revista pânǎ azi! Cu toate cǎ nu prea am avut noroc de ea.

          Am fost zilele trecute martor la decernarea anualǎ a premiilor revistei. M-am bucurat sǎ-i întâlnesc pe premianti, ca de obicei nume importante: Nicolae Prelipceanu, Octavian Doclin și Vasile Spiridon. Meritele exclusive ale unei alegeri profesioniste se datoreazǎ actualei redacţii: Dumitru Augustin Doman Redactor șef, Nicolae Oprea, Marin Ioniţǎ, Simona Fusaru, Mariana Șenilǎ- Vasiliu, Mircea Barsila și Aurel Sibiceanu.  

         Mi-am exprimat la masa festivǎ pǎrerea cǎ pe lângǎ cei trei premianţi din arealul naţional, ar conta dacǎ ar fi ales în plus și un nume cu rezonanţǎ, argeșan. Poate cǎ Primǎria de la anul va vrea sǎ audǎ și sǎ sponsorizeze un astfel de demers.

          Multumesc poetului Ilie Vodaian pentru cǎ ne-a dǎruit de la manifestare câteva imagini.

Nicolae Prelipceanu

Octavian Doclin

Vasile Spiridon

Impreunǎ cu unul dintre foștii Redactorii Șefi drag mie Jean Dumitrașcu

Bursa îngerilor. Lumea verde

niciun protest nu surpă cerul
viaţa se prelinge pe buze
ca seva unei căpşuni strivite
un tsunami izbind
inima verde

cuvintele curg sângerii
gesturile se descompun
în imagini de lumină frântă
cu fiecare greşeală
învrăjbim îngeri

strigătul e un carusel sublim
şi explozia...
de explozie incumbă
adăposturi antiatomice
toţi murim

femei goale
ca nişte cruci albe
în cimitire
militante Greenpeace
se aruncă în valuri 

…gândesc sigur

am o problemă
(şopârlă întinsă la soare
pe plaja unui ochi
deschis timpului)

mă retrag apoi
în aşternuturi curate
alergarea în doi
e ca fericirea tâmpă

îţi ating sânii

pe rând
grijuliu cum atingi
trăgaciul

unui pistol

trebuie sa fim radicali...

în puterea nopţii cântă o pasăre
la far valurile se sparg
ultima comandă în bar
„amice nu strica zarurile...

ţi-e scris
lumea verde se va răci
ia-ţi minţile de pe mine
ţi-e scris
lumea verde se va răci

Ceară şi miere