Timpul de uriaș al lui Horia

Se zice cã ȋn ținuturile noastre mitice au trãit uriași. Argedava, Roșia Montana, Ardeu. Legendele și poveștile noastre tradiționale sunt pline de personaje urieșești titani care, ori se bat cu zmeul facãtor de rele oamenilor, alungȃndu-l, ca uriașul Novac( celebra Brazdã a lui Novac ce strãbate Cȃmpia Romȃnã n-ar fi altceva decȃt urma zmeului pus pe fugã de uriaș), ori sunt douã reprezentante ale sexului slab ce ȋși construiesc fiecare cȃte o cetate pe cȃte un vȃrf de munte și observȃnd una dintre ele cã e mai frumoasã a celeilalte, aruncã furioasã cãtre cetatea rivalei cu o stȃncã, retezȃnd vȃrful muntelui cu cetate cu tot, de-a rãmas pȃnã azi Muntele Retezat.( De remarcat slãbiciunea pentru frumusețe și competiția femininã care s-a transmis prin genã sau prin influiențã romȃncuțelor de azi.) 

Nici Strȃmbã-Lemne, sau Sfarmã-Piatrã nu sunt altceva decȃt niște uriași de treabã care au conviețuit ȋn bunã ȋnțelegere cu strãmoșii noștrii. Cu timpul și cȃt se poate de misterios, uriașii au pierit ascunzȃndu-și taina ȋn diverse grote și galerii secrete. Din cȃnd ȋn cȃnd ȋntȃmplarea scoate la ivealã cȃte un schelet de uriaș, complicȃnd greaua misiune a oamenilor de științã de a le ascunde taina și urmele.  

Ȋn viața realã, cea la vedere, s-au ȋntȃlnit de-a lungul timpului uriași mai mici, acceptați din punct de vedere științific. Unul a fost ȋmpãratul roman de origine tracã Maximilian Tracul care susțin istoricii cã avea peste 2,60 metrii ȋnãlțime. Mai spre zilele noastre Gogea Mitu cel mai ȋnalt boxer, un romȃn de 2,42 m era atracția Circului Globus prin anii 1930. A pierit la 22 de ani de o moarte suspectã, dar nu i-a pierit și numele, el a intrat ȋn vocabularul nostru de-aia putem rosti azi mȃndri:

Gogeamite (Gogea-Mitu) performanțã a realizat la Wimbledon Horia Tecãu ridicȃnd deasupra capului trofeul ȋnvingãtorului ȋn proba de dublu ȋmpreunã cu olandezul sãu zburãtor scutierul Julien Rojer.

Astfel ȋl putem trece de ieri pe Horia, fãrã teama de a greși, printre uriașii sportului. Doar Ilie Nãstase a mai avut onoarea sã fie primit dintre romȃni la masa zeilor și tragem nãdejde (trecem peste recentul accident) cȃt de curȃnd, s-o vedem acolo cu coronița pe cap și pe Simona Halep, sfidȃnd statura urieșeascã a titanilor

Și un supliment care se potrivește. Circulã o legendã ȋn Maramureș cã acolo s-ar fi stins ultimul uriaș. El se numea Cingalãu.(aduce cumva cu Tecãu la nume, nu?) “ȋnalt cȃt vȃrful Pietrosu” care avea o fatã frumoasã Rozalina. S-au ȋntȃlnit pe malul Izei cu un grup de oameni printre care cãpetenia daco-romanã Turda Robonban. Crezȃnd cã aceștia sunt jucãrii i-a luat acasã. Rozalina s-a ȋndrãgostit de Turda și dorea sã se mãrite cu el. Bãtrȃnul Cingalãu a simțit cã i se stinge nobilul neam și a pus la cale nunta celor doi.

Atȃt de fierbinte s-a rugat Rozalina toatã noaptea dinaintea nunții, sã nu mai fie uriașã și sã se poatã cãsãtori cu alesul inimii ei, ȋncȃt i s-a ȋmplinit rugãciunea transformȃndu-se ȋntr-o femeie obișnuitã de ȋnãlțimea Simonei. Din unirea lor s-au nãscut strãmoșii moroșenilor de azi.

Tecãu și Simona cȃnd au deschis ochii au vãzut pe fereastrã mai ȋntȃi marea albastrã. Ei par a fi din neam de titani. Stim noi ce urmași ai Cingalãului au coborȃt la Constanța venind din Sãpȃnța și risipindu-și sãmȃnța?...

Semn de Duminica

De școalã nouã

Din abecedarul lui Tomițã

- percepte biblice -

Oleg_07_3acadam_and_eve.275114215_std

Ana are mere coapte.

M-aș urca ȋn pom la noapte

sa le-ncerc gustul divin!

Dacã nu-i cu supãrare

le-aș servi... muiate-n vin!

Ȋncurcãtura zeilor

 

Cele douã sãptãmȃni ale Wimbledonului se apropie de final. Pentru noi romȃnii celebra  competiție pe iarbã a sportului alb a stat sub semnul sibilicei rostiri: Dacã Halep nu e nimic nu e!

Iacã-tã, cã și fãrã prezența agreabilã pentru noi recunosc a Simonei (eliminatã ȋn primul tur), previziunile pesimiste nu și-au gãsit rostul. Vom avea chiar și ȋn ultima zi prezent un romȃn care va lupta pentru trofeu, la una dintre finale și va ține arborat tricolorul romȃnesc pȃnã anul viitor deasupra bãtrȃnului templu.

Acum, dupã disputarea semifinalei romȃnești, știm cã el se va numi Horia Tecãu, dar la fel de bine putea fi și Mergea care mie mi s-a pãrrut a fi fost cel mai valoros dintre cei patru semifinaliști.

Ȋn chestia cu tricolorul, sincer sã fiu, nu m-aș mira dacã englezii ãștia conservatori nu ar avea ca la Roland Garros cutuma cu drapelele naționale, ei fiind mult mai atenți la culoarea chiloților albi ai sportivelor, decȃt la steaguri.

Dar sã revenim la Simona. Unii susțin cã a avut mare noroc și rãmȃne dupã acest Wimbledon, cu toatã contraperformața, tot pe loccul trei ȋn clasamentul WTA. Eu ȋnsã am o altã teorie mult mai credibilã. Nebunul ãla de Tsiparis, prin emisarii sãi bancari, a cumpãrat de la Drãgãșani un butoi cu vin “Casa Isãrescu” pentru ofrandã adusã zeilor, aceștia, sã-i monteze pe greci sã voteze NU la referendum. Ȋncȃntați de licoarea guvernatorului, zeii, protectorii Simonei. s-au ȋmbãtat atȃt de tare ȋncȃt au ȋncurcat-o pe Halep cu Monica Niculescu, conducȃnd-o pe aceasta din urmã din victorie ȋn victorie pȃnã era gata-gata sã intre ȋn semifinale.

Atunci s-a trezit din beție unul dintre zei și a cerut o fotografie. Nu i-a venit sã-și creadã ochilor! Mai erau doar cȃteva mingii și Monica intra ȋn semifinalã!...

Nene Isãrescule, Doamne ce greșealã! Dacã fãceai vinul mai tare, azi conta! Era sãrbãtoare, demisiona și Ponta, neputȃnd stãpȃnii criza de cernealã.

Mai glumim și noi.

Ecouri roşiorene

ARMONII  CULTURALE  ROŞIORENE

                                     

                                                         Domniţa Neaga

În ziua de 26 iunie, a.c., Centrul Cultural din Roşiorii de Vede, Teleorman, a găzduit întâlnirea literară dintre membrii şi simpatizanţii Asociaţiei culturale „ Mileniul 3”, conduse de prozatorul Constantin T. Ciubotaru şi un grup de scriitori argeşeni (la origine, fiindcă acum unii sunt răspândiţi prin ţară şi prin lume), în frunte cu poetul şi prozatorul Ion Toma Ionescu, la invitaţia poeteselor Domniţa Neaga şi Florina Isache.

 „Întâmplarea literară”,  cum ne-a plăcut să o numim, moderată de Monica Tuinea, redactor la Radio Impact din localitate, a fost concepută pe două segmente. Prima parte a cuprins prezentarea scriitorilor roşioreni, o parte dintre ei citind din creaţia personală (C. T. Ciubotaru, George Tutcălău, Cristian Gabriel Moraru, Alexandru Cutieru...). Apoi au fost prezentaţi  autorii argeşeni de către moderatoarea, care, printr-o  documentare minuţioasă, a reuşit să creeze portretul fiecăruia în parte, să comenteze în cunoştinţă de cauză aspecte dintr-o perioadă nefastă a istoriei noastre naţionale, cu influenţă directă asupra unora dintre cei prezenţi. Este vorba de „Dosarul Albaştri” în care au fost implicaţi o parte din scriitorii argeşeni sosiţi astăzi la Roşiorii de Vede, un dosar de urmărire informativă deschis de Securitate, în toamna anului 1971, la Piteşti, împotriva unui grup de tineri ( pe atunci) care începuseră să scrie, dar care în cercul lor restrâns „ comentau duşmănos politica partidului, audiau postul Europa liberă, scriau o poezie sau o proză pesimistă, absurdă, elogiau modul de viaţă occidental...”. Scriitorul Ion Toma Ionescu a scris o carte despre drama trăită atunci, consultând dosarul aflat în arhivele CNSAS, carte intitulată „ Dosarul Albaştrii, Fenomenul Piteşti, 1971”, apărută în 2011 la Ed. Paralela 45, din capitala judeţului Argeş. Cert este că drama trăită i-a făcut să se simtă excluşi dintr-o viaţă normală, dar lăudabil este faptul că au avut tăria de a merge mai departe, de a-şi cultiva talentul cu care Dumnezeu i-a înzestrat, de a scrie cărţi.

Partea a doua a întâlnirii a fost rezervată lansărilor de carte. Scriitorul Ion T. Ionescu a adus cu sine mai multe cărţi de proză şi poezie pe care le-a dăruit cu autograf confraţilor roşioreni, dar lansarea s-a oprit asupra volumului de versuri, „ Norduri”, o carte de poezie pură în care autorul „cultivă un discurs liric ca un imn al neliniştii, născut din perceperea desacralizării ireversibile a lumii, dar şi din căutarea fără sorţi de izbândă a unei soluţii salvatoare...”, după cum comenta, în cuvântul său, Domniţa Neaga. A urmat poetul Aurel Sibiceanu, personalitate recunoscută în lumea literară piteşteană, cu un volum de „ Poeme”, bine primit de critica literară. Venită special din Olanda pentru acest eveniment cultural, poeta Claudia Keuterman Duminică ne-a adus un volum de versuri, sugestiv intitulat „ Viaţa şi moartea în culori şi sunete”, carte apărută cu sprijinul Fundaţiei Cultural-Umanitare „ Millennium III”, Zwolte- Olanda. Poeta Liliana Popa, stăpână pe versul său, scrie cartea „ Stăpână pe tăcerea mea” pe care o aduce în atenţia cititorilor roşioreni. Scriitorul Nicolae Radu şi-a lansat a doua carte de proză, „ Povestiri despre ziua de mâine”, o proză scurtă interesantă, cu deschidere spre fantastic, o carte în care  „şi-a păstrat instrumentele, tenta fantastică şi nota stranie, dar acuitatea observaţiei a mutat-o cumva asupra propriei persoane, dându-ne posibilitatea să-i observăm reacţiile spontane şi imprevizibile în diferite locuri şi spaţii mai mult sau mai puţin fireşti” ( I. T. Ionescu).

Într-un decor consolidat de tăria pietrei de râu prelucrate cu mâinile şi sufletul de sculptorul Costel Păun, înconjuraţi de portrete şi peisaje ale aceluiaşi artist plastic, pe fondul unei după-amieze care a avut toate „ ingredientele” meteorologice: ploaie, fulgere, tunete, soare..., „Întâmplarea literară” de la Centrul Cultural roşiorean a stat sub semnul frumuseţii sufleteşti şi al emoţiei trăite la cele mai înalte cote, fiindcă o parte din cei prezenţi nu se văzuseră de mai bine de patruzeci de ani.

Seara s-a încheiat cu o agapă, unde gazdele şi oaspeţii au socializat, unii au încercat să se cunoască mai bine, alţii, mai în vârstă, au depănat amintiri din anii tinereţii, şi-au amintit de şedinţele de la cenaclul literar „ Liviu Rebreanu” din Casa de Cultură, Piteşti, de revista „Argeş”, din perioada când redactor-şef era poetul Gheorghe Tomozei şi când majoritate celor prezenţi (Claudia Keuterman Duminică, Nicolae Radu, Ion Toma Ionescu, Flori Badea alias Domniţa Neaga...) au debutat publicistic. S-a discutat despre literatura de astăzi, în general, despre proiectele de viitor ale fiecăruia, s-au schimbat adrese de e-mail şi numere de telefon...