Am primit un email de la
Domniţa Neaga, ceea care împreună cu Aurel Sibiceanu şi Constantin Ciubotaru, mi-a
însoţit emoţiile întoarcerii în Ograda Dogarului, la Merişani, în locurile
natale unde s-a învederat în lumină Guşterele. Lansarea romanului meu, aflat
acum la a doua ediţie, cu completări şi adăugiri de substanţă, parte în cadrul
unui eveniment cultural mai larg, mi-a dat prilejul să schimb impresii cu câteva
dintre personajele pe care le-am recreat în carte.
„Aş vrea să te conving de un
adevăr, dacă mai este cazul: lansarea de la Merişani a fost cea mai frumoasă
lansare pe care am văzut-o vreodată. Atipică, deci originală. Ştiu că ne-am
obişnuit să facem un astfel de eveniment între patru pereţi, în linişte
absolută, în care toată lumea ascultă, dar puţin pricep. Faptul că fiecare, cu
sau fără pahar în mână, detaşat, tăcând sau vorbind, stătea în picioare şi ne
urmărea, a însemnat foarte mult pentru mine. N-am văzut o adunare de oameni mai
liberi în fiinţa lor interioară ca aceştia. Nimeni nu se grăbea, de parcă ne
aflam într-o altă dimensiune. Poate că aşa ar trebui să arate adevărata
normalitate pe care o căutăm de un sfert de secol...Mai vorbim noi despre
asta...
Cu cele mai alese sentimente de prietenie şi cu toate
gândurile mele bune pentru tine şi familia ta, Flori Neaga.”
