Dosarul albastru

Dosarul albastru

(versiune îmbunatăţită)

mă prinde uneori o sfârşeală

şi-mi vine să şterg cu buretele

ca la şcoală

când nu reuşeam să disting

operele complete

de operele pierdute

făcând scheting

între necunoscute

şi ferindu-mă de contaminare

cu virusul zica

din praful de cretă

punând în priviri

între mine si soare

foiţe subţiri colorate de mica

acum împing vagoane de marfă

într-o staţie de triaj Q

a poemelor

adevărate sau false…

socotesc în siaj

incertitudini binare

căutând bit-poemul cu eşarfă

cotând piruetele în mişcare…

mă tem că voi înnebuni tastatura

tot izbindu-mi gura păcătoasă

muşcând adevărul trist

în mărul uscat

          decăzut din metaforă

aveam un unchi la catedră

ce mă ţinea în genunchi

colegilor le împărţea anaforă

iar mie îmi împărţea

palma în dungi

fluidizând pe canalele

roşii informaţia

am senzaţia că

dumnezeul sihastru

informatorul meu

stă şi acum cenzitar în locaţie

presupun ca-mi va face dosar

mă va declara nebun

şi mă va scoate din ţintarul albastru

Cea mai bună carte

S-au numărat rezultatele votului de la Bookaholic, Cea mai bună carte românească a anului. Cum era şi firesc voturile s-au dat pe prietenie si notorietate, dar marii câştigători nu pot fi contestaţi. Mircea Cărtărescu pentru Solenoid şi Adrian Suciu cu Profetul popular. Cred că a fost o alegere corectă – nu doar prin numărul voturilor valide 557, respectiv 455. Cele două cărţi ale anului au străfulgerat cerul literelor şi pare că au lăsat urme.

Personal, dintre cei doi l-am votat doar pe Adrian Suciu, pentru că i-am atins Profetul cu toate simţurile şi mi-a plăcut foarte mult. Pentru Solenoid încă nu mi-a permis bugetul şi nu mă simt pregătit. Ne-a avertizat Gabriel Liiceanu cu ocazia lansărilor de la Gaudeamus că e o carte grea şi lectura ei îţi împarte viaţa în două. Aş vrea eu! M-aş chinui, dacă aş ştii că e aşa!

Despre Guşterele meu am aflat oficial că a luat şi el 59 de voturi. Mult, puţin, atât a fost să fie! Am primit o fotografie cu buletinul de vot al lui Adrian Suciu imortalizat cu telefonul mobil în cabină. Pe lista lui intrase şi Guşterele, el fiind printre puţinii care l-au citit. Pentru mine asta contează înzecit si e dovada clară că nu m-au votat numai neamurile.

Mulţumesc tuturor celor care au pus ştampila pe Guştere şi îmi doresc să fie citit!

Alerta devreme

Cum te poţi înşela! Citeam azi din ce în ce mai îngrozit pe internet o ştire în josul unei hărţi ANM care făcea cunoscută instituirea de la ora 18 a unui cod galben de întuneric pe întreg teritoriul ţărişoarei, implicit al Europei, că nu se mai poate altfel. Înghiţeam cuvintele pe nerăsuflate fără să găsesc oarece explicaţii asupra fenomenului şi mă gândeam că ăştia de la ANM, rămaşi ai lui Ponta, nu voiau să sperie lumea şi nici să strice somnul preşedintelui. Ne lasău să trăim pe viu apocalipsa în ciuda premierului Cioloş care n-o prevăzuse cu toată tehnocraţia lui.

Ce refugiaţi islamişti!? Ce pericol al terorismului!?... Citisem tot în această dimineaţa, ceva mai înainte, un articol al lui TRU vis-a-vis de doamna Merkel care a bătut la poarta iadului şi ăia de-acolo se pare chiar au primit-o şi iată că nu se întorcea de-acolo cu mâna goală. După convorbirile oficiale, printr-un referendum, populaţia globală a iadului a fost de acord cu un împrumut de smoală topită, şi când dacă nu noaptea, trebuia covăsită la suprafaţa planetei?

Deja BOR-ul după alerta ANML, s-a mişcat cel mai iute şi în câteva minute a anunţat pentru următoarele nopţi slujbe romantice cu lumânări parfumate, pregătite pentru Valentines day

Drace, aici trebuie să fie mâna ruşilor, au un plan, iar şi-au băgat coada peste americani!

Mă uit să văd cât de serioasă e agenţia de ştiri şi-mi răsare-n priviri frontispiciu Times New Roman.

Fire-aţi ai dracu de golani! La ospiciu!

Totul despre viata ta

Ori într-adevăr e uimitor facebook-ul, ori e un plagiator de joasă speţă ca toţi ceilalţi care mişună prin clasa politică şi mi-a copiat versurile! Citiţi vă rog şi comparaţi:

Scriam undeva în prima călătoriei din Norduri

Ţin aproape linia sinuoasă

a valului, înotând pe spate

cu branhiile

sincronizate la tastatură.

Fiecare literă pare

o gură de metrou

prin care se resorb

în plămâni

călătoriile.

Expiraţie-inspiraţie,

în ecou...

Am urcat în tren

şi gările din care am plecat.

Iar în altă parte în a treia călătorie

Intraţi în vagoane vă rog!

E periculos să rămâneţi pe scări.

În timpul mersului,

curenţii de aer vă pot atinge

cu aripa vreunei păsări

doborâtă de smog.

Te poţi dezechilibra

căzând în hăul dintre traverse! 

În trenul acesta

e loc destul.

Garnitura dispune

de suficient habitaclu,

ajunge până la staţia terminus

a poemului

pentru toţi poeţii.

………………….

N-ai putea crede,

că tot universul, din faţa,

sau din spatele tău,

e o garnitură de tren din cuvinte!

Incercati si voi folosind lincul acesta