Justitia divina

                   Ce spun imaginile cu clujenii la Tancabesti, 10 km de Otopeni, acum 20 de minute, venind pe jos la protest ca in urma cu 100 de ani la adunarea de la Alba Iulia?

Simona şi leopardul

Umbra lui Bouchard i-a ţinut umbră azi Simonei făcând pereche pe arena Margaret Court de-a lungul partidei, pentru ca nr.1 să se poată mişca în voie sub caniculă(6-2/ 6-2/). Doar se cunoşteau, s-au antrenat împreună şi era stabilit deja dinainte cine o să câştige.

De partea cealaltă corpul longilin şi cabrat al Eugeniei Bouchard cu gândul bine înfipt pe plajă, rămăsese întins în ochii curioşilor veniţi să admire paleta cromatică a costumului de baie înşelător şi transparent din piele originală al canadiencei.

M-am plasat în corul de canguri şi am aruncat o privire neruşinată la spectacolul de dincolo de echipament. Mişcările lipsite de supleţe şi graţie nu mi-au produs un orgasm de senzaţie, să-mi aducă aminte de tinereţe, de unde am tras concluzia că plasarea ei printre stele şi dive, a avut doar motive de basm.

În general sunt un om serios şi discret. Nu mă uit prin gard la leopard cu gânduri ascunse. Îmi plac lucrurile disjunse din concret. Pentru Simona vin zile grele în weekend. Şi ca să fiu în trend mi-am lua bilet pe net la Mălăiele…

S-auzim de bine!

Mi-e milă

Mi-e milă

             de Octav Băncilă

Ieri, la fel ca anul trecut, am preferat să nu scriu nimic pe blog despre Domnul Mihai Eminescu. Bănuiam că va fi o inflaţie de osanale care va avea ca rezultat, nimic altceva decât o cădere spectaculoasă a bursei de valori. Valorile, la fel ca la bănci, fie spirituale, fie materiale, trebuie scoase din tezaur şi arătate publicului, rar, doar în momente potrivite.

În vremi potrivnice se scot în faţă proştii satului!... Ca să-i fie bine împăratului.

Ce să mai redai despre Domnul Eminescu, cel care a învăţat pururi tânăr taina de a muri doar în veşnicia limbii române, când poţi alege să stai în haina nemerniciei slugii stăpâne!

Reforma sănătăţii

Străbăteam coridoarele întortocheate şi cenuşii ale spitalului. Schelete vii treceau pe lângă mine târşindu-şi tălpile prin nisipurile mişcătoare către cabinetele doctorilor. Puţină speranţă ca lumina soarelui să mai pătrundă vreodată prin nişele pentru hidranţi din zidurile groase.

Pâlcurile de asistente în uniformele lor colorate diferit, verzi, roşii, portocalii, albastre, mov erau singurele care înviorau atmosfera blazată cu glasurile lor gureşe. De ce sunt astăzi atât de diversificate coloristic uniformele asistentelor, altădată de culoare albă? Îmi pun întrebarea şi singur încerc să-mi răspund. Ţine de reforma sănătăţii. Vine în ajutorul bolnavului, să-i fie mai uşor repetând în memorie – roşu, galben, albastru, verde, mov – să nu se încurce, să ştie sigur cui mai trebuie să dea şpagă…

         Un geamăt prelung, transparent, înconvoie trupul zgârcit, lipsit de vlagă, prăvălit pe bancă, pierdut sub veșmintele largi, cernite ale unei femei bătrâne. (Cum sǎ fie un geamăt transparent?... Poate fi o greșeală impardonabilă a autorului care nu înţelege democraţia în spiritual ei!…)  Una dintre asistente, cea cu uniformă portocalie își întoarce privirea mustrătoare către bolnavă, cerând liniște cu degetul arătător ridicat în dreptul buzelor rujate.

          – Controlează-te mamaie că trebuie sǎ apară domn doctor și se supără! Dacă se enervează îi tremură mâna și nu mai operează! Poate dumneata ţi-ai trăit traiul şi ţi-ai mâncat mălaiul, dar sunt şi bolnavi tineri!…  Auzind de mălai își aduse aminte. Tare îndoită mai era, venise cu toate economiile…

          – Mă iartă maică! Sǎ nu se supere că nădejdea-i la el! Și bătrâna îi făcu uitându-se în jur discret un semn stins cu mâna, sǎ se apropie. Se apropiară toate. Și cea verde, și cea roșie, și mova…

          – Maică, mie să-mi spuneţi cinstit de banii ăștia, aș mai opri ceva din ei pentru groapă, câte zile mai am de trăit? Și băbuţa despăturii din batistă cu grijă un fișic de hârtii de 25 de lei din secolul trecut.

Halep se mişcă şi dă-n Plişkă. Australian Open

Scriam anul trecut în 13 ianuarie un material haios, la mine pe blog, după un meci de tenis disputat între Halepa noastră şi Pliskova. Nimic mai potrivit în preajma asaltului de la Australian Open, unde tragerea la sorţi nu i-a fost îndeajuns de favorabilă încât ea să poată fi liniştită!  Ba dimpotrivă, ca să treacă de adversare va trebui să joace la cel mai bun nivel al ei!

Halep se mişcă şi dă-n Plişkă

–      Mişcă-te şi tu odată ca te rog de o oră! 

Se pare că Simonei nu-i plăcea cum se mişcă Halepa şi era cu ochii pe ea! Iniţial a crezut că racheta e de vină şi a dat-o de câteva ori de pământ, să i se racordeze creierii de la coarda sensibilă. Da, cuiul lui Pepelea nu era acolo şi atunci l-a chemat pe antrenor.

–  Mă Cahille , ce se-ntâmplă cu mine? sunt neliniştită! Mă sperii de mor! Cumva azi noapte în dormitor, i-am făcut fericiţi ca o tâmpită şi pe Luke Perry şi pe Jason Prietsley, pe amândoi odată? A fost ceva între noi, că mă simt obosită?…

–  Stai liniştită că ţi-e bine! Un vis urât!… Dacă nu câştigi meciul ăsta cu Pliskcova, îţi va sta-n gât şi mâine te măriţi cu mine!...

Ce să facă şi biata fată! Doar n-o rămâne nemăritată!...

Meciul a fost cu multe greşeli de ambele părţi. Scrie în cărţi că e important să câştigi când joci prost. Aşa a fost! Simona Halep - Karolina Pliskcova 6-4/ 7-5/.

Ce-o fi să fie la Australian Open? Punem de-o căsorie?... Sau de vreun trofeu? E greu...
Să mai şi glumim dragilor!