Te cauta o carte. Gusterele. Autor Ion Toma Ionescu

În transă

Uluitor acest meci al Simonei Halep cu Elina Svitolina! O poveste de viaţă care îi ridică pe oameni la înălţimea zeilor, pentru că doar ei pot face minuni.

Partida s-a jucat pe sârmă între doi stâlpi de înaltă tensiune fiecare încercând cu racheta să alunge stolul de vrăbii ce se roteau deasupra capului. La un moment dat am înţeles de pe buzele Simonei vorbind cu sinele: „Jucăm la fel de bine amândouă, va câştiga cea cu mentalul mai tare!” Aşa a şi fost. Un scenarist genial n-ar fi putut imagina atâtea încercări pentru a împinge dramatismul dincolo de limite.

Menţionez doar în setul decisiv, la 4-1 şi 40-15 pentru 5-1, în contul Svitolinei, care deja începuse să-şi numere banii, Simona s-a înfipt în adidaşi, a strâns racheta în mâini şi a oprit implacabilul cu privirea ei limpede şi încrezătoare. Încleştarea a devenit eroică, s-au ascuţit unghiurile, s-au desenat parabole, s-au inventat lovituri demente… Amândouă intraseră în transă, s-a mai şi greşit de emoţie, dar la sfârşit cea care a întins mâna celei căzute, a fost românca.

În caseta tehnică pentru istorie, Simona şi Svitolina au avut cifre egale la număr de puncte câştigate, dar cea care a scăpat victoria printre degete a fost  ucraineanca.

Sportul e prea dur uneori, pentru că nu poate să consemneze doi învingători. Felicitări Simona! Indiferent de ce va fi în finală, ţi-ai arătat ţie şi lumii ce puternică eşti! Să nu uităm că În cele din urmă tenisul e un joc…

Eiffel de voinţă

Nimic nu e simplu în tenis! La 4-0 pentru Simona în doar 13 minute în primul set, străluceşte soarele şi la Doha, şi la Bucureşti, şi odată un fulger străbate cerul înainte să vină norii purtaţi de vânt.

Nimic nu e simplu în tenis! Pentru că s-au egalizat valorile în vârful piramidei şi procesorul cântarului trebuie să fie foarte fin să înregistreze ce braţ poate fi mai puternic să încline balanţa victoriei. A fost la fel şi în partida dinainte, între Kerber şi Strycova. Numai pentru că trebuia să câştige cineva, echilibrul s-a rupt la ultima minge.

Simona a reuşit doar cu voinţă şi încăpăţânare să-şi adjudece lupta, în care trebuie spus, în multe pasaje a fost dominată clar de puternica Goerges, mai ales la fileu unde domina cu statura ei impresionantă precum cea a Turnul Eiffel. Să nu uităm că turnul parizian are pe fiecare element din structură înscris însemnul de marcă, „Fabricat la Reşiţa”. La fel cum şi Halep n-a uitat nici un moment  că a fost şi va fi numărul unu mondial, doar cu nervi de oţel. 

7-6/ 7-6/ într-un final fericit.

O victorie marca Halep, cu multă emoţie, glonţul trecut pe la urechi, dar cu atât mai victorie! În semifinală urmează o nouă încercare cu obrăznicătura asta din fotografie (Svitolina)…

Tabletă de guştere

Uneori mi se pare că pedalez o bicicletă care merge spre nicăieri. Aceiaşi copaci desfrunziţi pictaţi pe pereţii rotunzi ai unei încăperi, par să se rotească odată cu mine, dându-mi senzaţia că oriunde s-ar căţăra pulsul şi oricât mi s-ar accelera ritmul respiraţiei, rămân în celulă ca sub un clopot. Un timp oprit ca şi lanţul căruia i s-au rupt zalele! Pedalez în gol.

În perete e o uşiţă de tablă pe unde îţi introduci cartea dacă vrei să-ţi fie evaluată de un critic şi deasupra o tăietură pe unde se introduce cardul care ţi s-a dat la intrare.   

Cititorul de card alimentează în funcţie de notorietatea criticului pe care l-ai ales, costul tragerii, afişând totodată clipele standard rămase, din cele acordate ca să-l priveşti şi să-i urmăreşti reacţiile dincolo de zid, în exerciţiul profesiunii sale, dezbrăcat de interese, neutru şi fără parti-pris-uri. Nu trebuie să ai grijă, uşiţa se închide automat după trei minute când se termină acoperirea contului şi ţi se înmânează evaluarea. Cartea nu se înapoiază, e arhivată într-un depozit pentru eventualele contestaţii!

Îţi poţi alege din listă orice critic doreşti.

Eu am ales o doamnă pe care n-o cunoşteam din falansterul încă tinerelor, cu viziune în viitor, profesionalism nealterat şi în plus un nume misterios… Mi s-a părut la un preţ rezonabil.

Dincolo de fereastră o blondă, tristă, cu faţa obosită. N-am zăbovit asupra chipului. Aşteptarea mea creştea ca apele unui pârâu năvalnic umflat de o ploaie de vară. Simţeam prin mine scurgerea nisipului într-o clepsidră de ceară. Dar femeia era gravidă. Trupul ei mai mult gol, probabil era o uniformă prestabilită, părea o povară într-o albie de tablă care nu-şi mai simţea marginile. Venisem la evaluare cu Guşterele, cel mai bun roman al meu.

Spre deosebire de încăperea în care mă aflam închis ca într-o celulă, a ei era înconjurată de ferestre. A aşezat Guşterele într-un dispozitiv şi filele au început să se răsfoiască singure, precum bancnotele într-o numărătoare de bani în timp ce într-un monitor de alături se deschidea o singură pagină asupra căreia se concentrase blonda mea.

S-a mai deschis o uşiţă în partea opusă, întrezărindu-se un grup zgomotos de tineri. Faţa i s-a destins, mi-a întors spatele îndreptându-se către turbulenţi. Aceştia, aruncând cu pietre, au spart cumva fereastra şi au reuşit să pătrundă în interior declanşând o sărbătoare scabroasă a desfrâului.

Sigur, contul meu se sfârşise, dar pietrele aruncate stricaseră mecanismul şi uşiţa mea se blocase deschisă. N-am mai putut privi. M-am întors cu spatele şi urcând pe bicicletă  am continuat să pedalez. Uimit, în faţa mea era tot imaginea din fereastră, iar copacii treceau pe lângă mine.

Notă:(fără legătură cu textul!...) Domnul Ştefan Mitroi mă îndeamnă să privesc sâmbătă 16 februarie pe Prima TV emisiunea dumnealui, pentru că Guşterele meu îşi va preumbla prin studio coada, în jur de ora 10,20, după Teleshopping. Să dea Dumnezeu să fie o vizionare plăcută şi, mulţumesc Domnule Ştefan Mitroi!

Minunat Simona!

După superba victorie de la Ostrava a echipei României în Fed Cup, unde Simona a luptat fantastic, alături de cel mai cuplu doi într-unul, scos din pălăria firmei Begulescu, special să le pună capac cehoaicele campioane mondiale, spre marea noastră bucurie, iacăt-o pe Simona pornind singură pe drumul întoarcerii către o nouă încoronare.

După primul joc de la  Doha, câştigat cu Lesia Tsurenko, 6-2/ 6-3/) o partidă intensă, mult mai grea decât arată scorul, cu lovituri spectaculoase numai bune să-ti dea încredere, Halep a urcat deja pe treapta a II-a în clasament.

Sunt adversare deosebit de puternice în turneu, dar trofeul acvilei ar sta mai bine la noi. Chit că încă n-avem buget, chiar ne pricepem la păsăret! Avem concret în tezaur de la cormorani contemporani, până la cloşca cu puii de aur…