Scriam anul trecut pe 8 mai, se poate verifica pe facebook şi pe blog, un text pe care am să-l redau integral:
Despre prietenie
Am una din zile mele bune, care mi se întâmplă atât de rar, când sunt cu adevărat mulţumit. Un minunat prieten, Florin Dochia, făcător de cărţi şi meseria nu e atât de simplă cum poate părea la prima vedere, căci mâinile sale iubitoare de frumos şi calde, cele dintâi primesc darul de la Dumnezeu, şi cu mare grijă şi înţelegere(căci nu-i din hârtie, poezia vie e tot din carne), îl scoate în lumină să-l înfăţişeze lumii ca pe o fiinţă stranie, bizară, imprevizibilă şi adevărată. Un prinţ al Câmpinei şi al literelor, cum spuneam altădată – mi-a trimis aseară PDF-ul şi coperta nou-născutului meu volum, Al cincilea anotimp înscris în proiectele Direcţiei 9 şi editurii Detectiv literar.
Născut nu făcut, căci până la primul ţipăt, facerea poate să rămână mută pentru totdeauna. L-am privit ca un părinte, l-am pipăit pe toate părţile, i-am numărat degetele de la picioare, erau în regulă toate, şi inima mi-a înflorit într-un zâmbet larg, şi l-am primit!...
Urmează să-l duc la ursitoare tot într-un conclav de prieteni aleşi, Adrian Suciu, Firiţă Carp şi Eugen Pohonţu ca să-i contureze ei în pagini linia vieţii. Abia aştept să răsfoiesc filă cu filă cartea.
Născut nu făcut, căci până la primul ţipăt, facerea poate să rămână mută pentru totdeauna. L-am privit ca un părinte, l-am pipăit pe toate părţile, i-am numărat degetele de la picioare, erau în regulă toate, şi inima mi-a înflorit într-un zâmbet larg, şi l-am primit!...
Urmează să-l duc la ursitoare tot într-un conclav de prieteni aleşi, Adrian Suciu, Firiţă Carp şi Eugen Pohonţu ca să-i contureze ei în pagini linia vieţii. Abia aştept să răsfoiesc filă cu filă cartea.
Notă:
Şi ca să nu existe umbră de supărare în această zi, promit celuilalt mare prieten al meu, Ioan Romeo Roşiianu, – ştie că mă ţin de cuvânt – următoarea facere a unei cărţi de poezie şi tablete, Tablouri mişcate, la care lucrez acum.
Şi ca să nu existe umbră de supărare în această zi, promit celuilalt mare prieten al meu, Ioan Romeo Roşiianu, – ştie că mă ţin de cuvânt – următoarea facere a unei cărţi de poezie şi tablete, Tablouri mişcate, la care lucrez acum.
Nota de azi:
Ce avem noi aici? Păi azi 8 mai 2020, în plină pandemie, tocmai ce i-am trimis prietenului meu Ioan Romeo Roşiianu copilul promis, doar că la botez i-am schimbat puţin numele, Fotografii mişcate nu Tablouri mişcate, cum preconizasem. Nu ştiu ce mă face să cred că hăinuţele i le va croi tot prinţul Dochia, iar ursitoarele vor fi aceleaşi…
Cartea se dedică prietenilor si tatălui meu rănit pe front şi decedat în mai 1954 pe masa de operaţie, când schijele
înmuguriseră în plămâni(In fotografie tatal meu decedat in 5 mai 1954)
