ce și-ar dori
bărbatul ca destin
imund întors
de la război
ar vrea Parisul
luminat de ploi
şi Paradisul
înecat în vin
cu 44 de femei
în sânii goi
fumezi şi bei
până la fund paharul
şi curge vinul
de burgund
şi tu ţi-neci
tot mai tehui amarul…
şi vrei s-aprinzi
o lumânare
celor murinzi
în ţara nimănui
şi vezi în fumul de ţigară
cum ies pe rând
femei de ceară
din 44 de pahare...
1. a privit împrejur cumpănind, iscusitul meşter, cerul cu focul luminătorilor, apele şi pământul cu verdeaţă, lucrul era bun.
2. şi-a împreunat mâinile şi-n rugăciunea lucrării sale l-a zămislit pe om după propriul chip,
dându-i duh, scrie scriptura.
3. şi-a mai trecut o zi, dar şi o noapte, cum să laşi pradă omul singur să păzească via.
4. cu grijă mare a scos o coastă din somnul lui şi a străpuns cu ea bulgărele albastru, storcând deasupra boabe de rodie.
5. îi plăcea cum se împlineau în căuşul palmelor rotunjimile coapselor şi ascunzişurile femeii.
6. astfel a fost seară, cerul apele şi pământul s-au ostoit traversând împreună ispitele nopţii.
7. în dimineaţa celei de-a opta zi i-a poruncit omului, cu gândul curat, toate zilele vieţii lui să-şi zidească femeia în iubire.
8. şi înluminându-se s-a depărtat…
Câte minuni mai face şi Dumnezeu! Nu-i bine să te pui cu puterea lui!
Nu ţinea minte de când nu mai călcase-n biserică, Paraschiv! Zi de zi – serviciu, cârciumă; cârciumă, serviciu. Acu avea motiv, trebuia să intre musai în Casa Domnului să-şi boteze pruncul...
Se născuse ăla micu’ tuciuriu la piele ca mobilu Huawei şi începuse gura lumii paseistă şi slobodă să toace mărunt, colportări spurcate, imprecaţii… Naţiune de doi lei, lipsită de etică!…Există explicaţii în literatura medicală pentru orice anomalie genetică…
Eu i-am zis muierii, nu mai sta goală în soarele verii prin curte, stai la umbră că iese copilu’ bronzat. Da ce muierea ascultă?... Îşi băgase dracul coada şi s-a tot dedat la ultrascurte.
Nu şi nu, că ea nu-i o incultă sătească, să intre nesimţitoare în cabinet la indianul ăla brunet, când va fi să nască, aşa brânză la culoare cum e, să creadă el din observaţii conexe Doamne Fereşte că face ea discriminare de sexe.
I-A INTRAT BRONZUL SUB PIELE DE LA SOARE!
Cică după ce-l speli în cazan la botez, se mai albeşte copilul!...
Sylvi Jean, o prietenă de pe facebook, cere scriitorilor un mic efort faţă în faţă cu necunoaşterea pandemică. Un posibil răspuns:
Nu s-ar spune după aparenţe, că în bătălia cu pandemia m-am lăsat luat de val şi târât de viu în incoerenţe, cu ochii la cer, aşteptând pur şi simplu să depăşesc aventura. Un schelete olog ascuns în propriul lui şifonier, continuând să-mi scriu literatura de blog, scuturându-mă de zăpadă. Cu experienţa mea limitată de aventurier nu am prevăzut nimic special; sub apa din cadă nu mi-am ţinut respiraţia exaltată, să-mi îmbunătăţesc suflul spiritual şi turaţia, pentru un fel de vânătoarea de cormorani, şi nici saci cu bolovani n-am cărat în spate, să-mi întăresc condiţia fizică într-o metafizică generoasă.
Aş fi putut măcar să ies din casă, să iau câteva lecţii de autoapărare, dar când am ajuns în sală, era de serviciu o blondă penală. Mi-ar fi dat poate inima ghes s-o văd întinsă la şes deschis într-un armistiţiu de vis. Dar trei bărbaţi cât uşa, zburau peste umerii ei şi păpuşa cu bucle bălaie îi privea cu interes şi blândeţe, de mă minunam la fel ca-n tinereţe când soţia arunca în tavan clătitele, şi le prindea înapoi în tigaie. Cum zburau nefericitele şi eu ca lupul mâncat de oaie, salivam!
Mi-a fost teamă de Covid, o teamă ca de mineri! Mi-a fost şi îmi e în continuare o frică de nepătruns într-un act, dar m-am vaccinat, m-am tuns şi m-am uns ieri cu extract de urzică…
